Viaţa nu are nici un sens intrinsec! Nu are bucurie. Nu are iubire.
Oricât ai căuta un sens, nu-l vei găsi sau, dacă vei găsi ceva, mai devreme sau mai târziu îţi vei da seama că a fost doar o iluzie.
Nu are sens, la fel cum o chitară nu are muzică. Indiferent cum te uiţi la chitară, indiferent cât o întorci pe toate părţile, nu vei găsi muzica.
Noi suntem cei ce dăm sens vieţii. Noi suntem creatorii muzicii.
Viktor Frankl a descoperit în lagărele de exterminare că secretul supravieţuirii constă într-o schimbare de atitudine. El spunea:
A trebuit să învăţăm noi înşine şi, mai ales, a trebuit să-i învăţăm pe cei disperaţi că nu prea contează ce aşteptăm noi de la viaţă ci, mai degrabă, ce aşteaptă viaţa de la noi. A trebuit să încetăm a mai pune întrebări despre sensul vieţii şi să ne privim pe noi ca fiind cei ce sunt întrebaţi de viaţă – zi de zi, oră de oră. Răspunsul nostru nu trebuie să constea în discuţii şi meditări, ci în acţiune şi conduită corectă. Până la urmă, sensul suprem al vieţii constă în asumarea responsabilităţii de a găsi răspunsul corect la problemele pe care ni le pune viaţa în faţă şi îndeplinirea sarcinilor pe care ea le trasează neîncetat fiecărui individ.
Nu discuţii şi meditări ci acţiune corectă, conduită corectă! Eu văd în aceasta ceva plin de speranţă şi, mai ales, ceva plin de viitor. O forţă ce ne trage spre o lume mai bună, o lume ce aşteaptă să iasă la iveală la fel cum sămânţa aşteaptă să iasă din pământ.
Tot Frankl spunea:
Sensul vieţii diferă de la persoană la persoană, de la zi la zi şi de la oră la oră. Astfel, ce contează nu este sensul vieţii în general, ci, mai degrabă sensul specific al unui anumit moment din viaţă unei persoane. A pune întrebarea în termeni generali, ar fi comparabil cu a întreba un campion la şah, “Spune-mi Maestre, care este cea mai bună mutare din lume?” Pur şi simplu nu există aşa ceva. Nu există cea mai bună mutare, nici măcar o mutare bună separat de o anumită situaţie din joc, separat de personalitatea adversarului. Acelaşi lucru este valabil şi pentru existenţa umană. Nu ar trebui să căutăm un sens abstract al vieţii. Fiecare are propria vocaţie specifică sau misiune în viaţă şi aceasta constă în a duce la bun sfârşit o sarcină concretă ce se vrea împlinită.
O sarcină concretă ce se vrea împlinită. Zi de zi, moment de moment.
Poate uneori e atât de greu, încât misiunea devine, parafrazând personajul lui Tom Hanks din Sleepless în Seatle, “Să mă scol din pat în fiecare dimineaţă, să inspir şi să expir toată ziua şi poate după un timp nu va mai fi nevoie să-mi reamintesc că trebuie să fac asta.”
Alteori, poate simţim “pulsul dansant al erelor în venele noastre”, ne conectăm la sursa de energie a universului şi simţim că putem întoarce lumea pe dos sau că o putem transformă într-o făclie vie, aprinzând-o de la focul inimii noastre.
Joseph Ford Newton spunea: “Nu am fost creaţi pentru a fi consumaţi de anxietate, ci pentru a merge cu capul ridicat, neifricati într-o lume unde este muncă de făcut, adevăr de căutat, iubire de dăruit şi de câştigat.
Aşa că “închide-ţi ochi, eliberează-ţi inima” şi apoi treci la lucru.
Iubirea şi bucuria sunt în tine, aşteptând să explodeze şi să umple lumea de sunete, arome şi culoare.
