Unui vizitator ce s-a autodescris ca fiind un cautator al Adevarului, Maestru i-a spus: “Daca ceea ce cauti este Adevarul, ai nevoie de unul lucru mai presus de toate.”
“Stiu. O pasiune coplesitoare pentru Adevar.”
“Nu. O disponibilitate nestavilita in a recunoste ca e posibil sa te inseli.” – Anthony de Mello
Oh de cate ori nu m-am inselat. Uneori consecintele au fost neglijabile, alteori au iesit suflete botite. Uneori a fost sufletul meu, alteori… sufletul altei persoane.
Unul dintre cele mai la indemana exemple e viata sentimentala. De fiecare data cand am crezut ca nu mai pot gasi pe cineva la fel de bun, m-am inselat. Intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp mi-a fost data lumea peste cap. A aparut altcineva, o persoana care sa ma faca sa inteleg cat de naiv eram…
Dar acesta este tendinta.
S-au facut studii, in special cele legate de disonanta cognitiva, in care s-a observat ca in momentul in care ceva ce noi credem intra in disonanta cu realitate, de multe ori, in loc sa renuntam la credinta noastra gresita, distorsionam modul in care percepem realitate, distorsionam modul in care ne amintim ce s-a intamplat. Cred ca asta este unul dintre motivele pentru care multe persoane raman in relatii abuzive sau lipsite de satisfactie. Credinta lor ca omul de langa este un om bun distorsioneaza modul in care percep abuzurile din partea lui. Sunt uitate partile negative si exagerata amploarea celor pozitive.
Desigur… e posibil sa ma insel. 🙂