Ce suntem? De unde venim? Incotro ne indreptam? Intrebari vechi de cand lumea.
Ce suntem? Creaturi tridimensionale calatorind in a patra dimensiune, timpul. Modul in care percepi trecerea timpului determina calea pe care vei pasi.
Fiecare moment din viata mea reprezinta o alegere si in functie de alegerile pe care le fac voi ajunge intr-un viitor sau altul.
Nimeni nu cred ca alege voluntar o viata mediocra sau lipsita de bucurie. Acest viitor apare de la sine. Cum spunea Seth Godin intr-un articol recent, “ne multumim”. Ne multumim cu ceva nu tocmai cum am vrea. Iar cand ne multumim cu mediocru, ucidem extraordinarul din noi.
Nu trebuie sa ne multumim. Este o alegere pe care o facem in fiecare zi, in fiecare clipa ce trece pe langa noi. In fiecare moment.
Philip Zimbardo, in filmuletul de mai jos, prezinta o metafora foarte frumoasa pentru gandurile noastre legate de evenimentele din timp. Trecutul reprezinta Radacinile, Viitorul reprezinta Aripile, iar Prezentul reprezinta Energia.
Trecutul nu poate fi schimbat DAR, seva trasa din aceasta radacina este trasa in prezent iar prezentul este sub controlul nostru. De noi depinde ce anume din trecut folosim. De noi depinde din ce parte a radacinii ne alimentam: din partea inmuiata in otrava sau din partea inmuiata in ambrozie. Daca trecutul ne bantuie ca o fantoma, cu fiecare clipa ce trece vom deveni si noi mai aproape de fantoma. Daca in schimb alegem sa punem accentul pe recunostinta pentru lucrurile bune care ni s-au intamplat, pentru muntele de binecuvantari primite, atunci prezentul va avea o hrana bogata in nutrienti.
Aripile pot fi in viziunea mea de doua feluri, aripi de plumb ce te tintuiesc la pamant sau aripi de inger ce te ridica spre cer. Nu-ti da nimeni setul de aripi. Singur ti-l alegi!
Ce idealuri ti-ai ales sa urmezi? Cum vrei sa-ti traiesti viata? Dupa ce cod moral alegi sa-ti ghidezi viata? Ce vrei sa fii? Tu alegi! Doar tu! Cei din jur te pot incuraja intr-o directie sau alta dar, in final, alegerea iti apartine.
Studiul lumii in care ai vrea sa traiesti reprezinta pentru mine confectionarea aripilor. Tolstoi spunea ca religia reprezinta o teorie a practicii din viitor. Un vizionar a vazut un mod mai bun de a trai si l-a exprimat. Rolul oamenilor din ziua de azi este sa puna in practica teoria vizionarului, sa transforme viitorul in prezent.
Si aici ajungem la singurul moment in care puteam actiona. La ACUM. Aici este puterea, aici este energia, aici poti schimba lucrurile. Daca alegi sa-ti folosesti energia atent la viitorulul in care vrei sa traiesti, e ca si cum ai da din aripi. Poate la inceput mai stangaci, dar daca practici, in curand ajugi sa te inalti.
Nu te sfii, daca ai energie putina, da incet din aripi, daca ai energie multa, da puternic. Nimeni nu are dreptul sa te critice. Esentialul este sa incepi sa te misti in directia idealului spre care vrei sa ajungi. Poti face un pas, fa un pas! Poti face zece, fa zece. Lumea are tendinta de a subestima cat de departe poate ajunge cu pasi mici dar constanti.
Spunea cineva, cand viata iti ofera o suta de motive pentru a plange, arata-i vietii ca ai o mie de motive pentru a zambi. Daca ai alege doar sa zambesti mai des, lumea ta ar fi mai bogata. Iar daca practici zambetul zi de zi, clipa de clipa, lumea in care vei ajunge va fi o lume cu mult mai bogata.
Eu cred intr-o lume guvernata de iubire. O cred posibila. Iubirea este sursa infinita de energie. Cum spunea Antoine de Saint-Exupery:
Pentru ca iubirea adevarata este inepuizabila; cu cat dai mai mult, cau atat mai mult ai. Si daca te duci la adevaratul izvor, cu cat sorbi mai multa apa, cu atat mai abundent curge.
15 replies on “Radacini, aripi si energie pentru zbor”
cat se poate de frumos ce spui: cand ne multumim cu mediocru, ucidem extraordinarul din noi.
hmmm… stiu sigur ca vreau ”aripi de inger”… si totusi ma scald mai departe in baltoaca mea calduta; in mediocru. unde gresesc? oare am ucis deja tot ce aveam de ucis?
daca asa e, atunci ma intreb: ce e de facut atunci cand nimic nu mai e de facut?
Tot timpul este ceva de facut. Si in ultimul ceas poti sa-ti schimbi atitudinea si sa lasi un exemplu vrednic de urmat… a se vedea talharul din dreapta lui Cristos.
hmmm… dar oare am eu sansa pe care a avut-o talharul? el era in dreapta lui Christos… iar eu, intr-un loc unde (teoretic) nu exista nici talhari, nici Christos; doar mult, mult mediocru.
🙂 priveste mai atent!
ahaaaaa, m-am prins… dai raspunsuri diplomatice :)…
dar lasand diplomatia de-o parte, cum putem pune in opera ceea ce in cuvinte suna atat de bine? (“facile dictu, grave factu”)
nu caut retete, si nu cred in ele; poate doar niste exemple…
Eu unul caut retete pentru ca eu cred in ele! Nu cred ca o reteta merge pentru toata lumea, dar daca ai un set intreg de retete, e posibil ca unele dintre ele sa functioneze pentru unele dintre persoane.
Atentia pare a permea tot ce gasesc. Tehnici peste tehnici ce, daca sunt sublimate, se reduc la atentie.
Daca vrei exemple, uite o carte ce contine destul de multe:
http://www.humanitas.ro/humanitas/optimismul-se-invata
prin 2005 vroiam si eu sa vad miracolul fiecarei clipe ,pentru ca nu reuseam sa-l vad in realitate atunci si m-am rugat vreo 2 saptamani pentru asta ,pentru ca si eu eram inconjurata -credeam eu atunci -de mediocru si superficialitate -,si m-am rugat incontinuu in perioada aia si sa descopar iertarea adevarata -pentru ca nu reusam destul de mult practic ci doar teoretic si pentru iubirea neconditionata ,le voiam pe toate la pachet cum s-ar spune !nu stiu daca rugaciunile mele intense ,sincronicitatea sau intamplarea sub care se ascunde dumnezeu au facut ca intr-o noapte am vazut din intamplare un film care a deblocat ceva in mine a facut undeva un declic in mine -se numea Route 66- si apoi in aceasi saptamana s-a nimerit sa plec undeva in munti cu treaba ,de acolo totul s-a transformat si m-am intors alt om ,pot spune ca vechiul ego a murit si s-a nascut sinele ,asa ca nu stii niciodata cand ti se poate intampla inportant e sa ceri ,sa vrei , sa cauti si apoi sa lasi sa se intample nepravazutul fara sa mai pui tu conditii ce si cand si cum vrei.cel mai greu e sa vezi ambrozia si sa o mirosi de obicei mintea iti scoate in fata otrava cu persistenta ,obsesiv chiar ,dar cu rabdare si mult sacrificiu cred cu tarie ca putina lumina intrata prin crapatura cu timpul inunda tot si renasti si incepi sa vezi tot miraculosul ,chiar si in gunoaie si toata maretia chiar daca nu mai ai nici o identitate ,esti doar tu iubind si daruind din ce in ce mai mult fara sa astepti nimic de la cei pe care ii iubesti, si atunci deabia dupa ce ai trecut iadul asta poti spune ca esti transfigurat nu mai esti mediocru, banal sau comun ci esti o torta de iubire o fiinta magnetica care atrage foarte mult prin lumina sa .nu e greu concret un prim pas ar fii sa vezi ce are fiecare cel mai frumos in el .aspectul lui cel mai inalt ,calitatile ,si apoi sa te astepti numai la lucruri bune de la ei ,in fiecare zi putin cate putin .ps acum relizez ce zicea un scriitor ca cea mai mare gresala e sa nu faci nimic ,crezand ca poti foarte putin !
Asa-i, cea mai mare greseala este sa nu faci nimic. 🙂
Din greseli inveti.
neaparat de vazut Gara centrala un film brazilian si Precum in cer -un film suedez ,neaparat astea 2 te fac sa vezi foarte clar ce e langa tine si in tine!
Multumesc Mirela, am sa le caut! 🙂
Titlul de la al doilea film mi-a adus aminte de Misiunea:
http://www.youtube.com/watch?v=JUMZvb2lWds&feature=related
Iar cand ne multumim cu mediocru, ucidem extraordinarul din noi.
Dar multi dintre noi nici macar nu stim ca suntem extraordinari !
Toti suntem extraordinari dintr-un punct de vedere sau altul.
Mirela, ce ai spus tu a fost si pe intelesul meu. asa ca multumesc… e putin zis.
Petre, merci, voi cauta cartea; chit ca mi-am luat portia de palme de la viata, asa ca daca nu am devenit nemernic, alcoolic sau depresiv, ar fi normal sa fiu, deja, un optimist.
asa cum nici alti vizitatori de pe site-ul tau nu se considera niste mediocri (si pe buna dreptate), nici eu nu ma cred, neaparat, un ins mediocru. atat ca, in mod sigur, traiesc inchis in mediocritate. (hmmm, nu e o incercare de a arunca vina la ceilalti, nici vorba…)
suntem ceea ce aratam intr-un anumit moment al vietii noastre aici? sau e vorba doar de roluri pe care ajungem sa le interpretam atat de bine, incat uitam sa mai iesim din pielea personajului?
Pozitia pe care esti este irelevanta. Ce conteaza este viteza cu care te misti spre ceea ce vrei sa devii.
Cat despre cartea lui Selligman, este mult mai interesanta decat pare la prima vedere. Tehnica ABCDE prezentata acolo este foarte utila.
da, al doilea film este povestea unui dirijor … si a unui cor … ai intuit perfect.e fabulos.