M-am simt daramat in ultima vreme. Am pierdut prea multe batalii.
Comandantul din capul meu a sunat regruparea.
Si-a pus coiful si ca Leonidas din vechime a strigat catre soldati.
Aici ii vom opri! Aici vom lupta! Aici vor muri!
E foarte usor sa uitam ca singurii demoni din lumea aceasta sunt cei ce alearga in jurul inimilor noastre. Cum spunea Gandhi, “Acolo trebuie dusa lupta!”
Trebuie sa le spargem blocada si sa ne lasam inima libera sa faca ce face ea cel mai bine.
Cand singurii inamici se afla in noi, toti cei din jur devin aliati. Sunt aliati ce iti ofera ajutorul lor sau aliati ce iti cer cu disperare ajutorul. Mesajele lor poate ajung la urechile noastre pervertite de demonii din blocada dar daca invatam sa le decodificam, vom putea oferi ajutorul de care este nevoie.
Daca atunci cand suntem enervati de cineva facem o pauza si reconsideram situatia, putem constientiza ca cel din fata noastra ne cere de fapt ajutorul. Putem cere mai multe informatii de pe campul de lupta, putem trimite intariri.
Din pacate, reactionand asa cum am fost dresati sa reactionam, de cele mai multe ori raspundem cererii de ajutor cu agresiune, suntem pacaliti de pervertirea demonilor si in loc sa ajutam inima de langa noi, aruncam otrava peste ea. Ne credem indreptatiti sa raspundem cu agresiune la agresiune si astfel nu facem decat sa perpetuam agresiunea.
Ce ar fi daca nu am mai crede nici un mesaj otravitor?
Ce-ar fi daca tot ce am auzi venind de la cei din jur ar fi “Te rog ajuta-ma!” si “Multumesc”?