Author: Petre

Cheia Fericirii

Cheia fericirii sunt relatiile autentice cu cei de langa noi.

Relatiile autentice ne permit sa daruim iar constientizarea faptului ca am facut viata cuiva mai frumoasa, nu poate fi comparata cu nimic.

Asta-i iubirea autentica: sa te vad clar, asa cum esti, sa ma vezi clar, asa cum sunt. Iar daca-mi permiti acest lucru, daca imi oferi acest cadou minunat, ce-mi pot dori mai mult?

Atunci cand daruim suntem vii sau mai precis, acel ceva ce este viu in noi isi face simtita prezenta.

In absenta daruirii, ne uscam la fel ca o planta fara apa.

Un business sau ONG ce adreseaza aceasta SETE are multe de castigat. Partea tricky este clara… acel business/ONG trebuie sa fie autentic, sincer, transparent si automat vulnerabil.

Pentru asta este nevoie de curaj.

NU!

Cred ca NU a creat civilizatia.

Momentul in care primitivul a ales sa NU isi mai asculte instinctul. Momentul in care a ales sa traiasca dupa un set de valori.

Momentele in care spui NU favorizeaza aparitia momentelor in care constientientizezi ca spui NU.
Cand constietizezi ca spui NU, ajungi sa intelegi ca spui DA, DA la ALTCEVA. Si atunci intelegi ca tu controlezi show-ul.

De 5 ani tot spun NU carnii. De ce? Pentru ca pot spune NU.
Pentru ca am ales sa traiesc intr-o lume in care animalele nu mai sunt macelarite pentru a-mi umple mie burta.
E un aspect minor pe care am descoperit ca POT sa-l controlez.

E linia pe care EU am trasat-o in nisip.

Am aparat-o mai mult inconstient pana acum dar ajungand sa o inteleg mai bine mi-am dat seama ca e momentul pentru ofensiva.

Am sa incep sa spun NU mai des.

Apa

Azi este Blog Action Day. Este o zi in care se vorbeste despre Apa.

Este atat de usor sa ne focalizam pe problemele noastre marunte dar oare cati dintre noi sunt constienti ca 1 din 8 oamenii acestei planete nu au acces la apa curata.
Cand a fost ultima data cand ti-a fost sete? Dar cu adevarat sete.
Si daca trebuia sa mergi 2 km pentru a face rost de apa?

Un ateu descopera ceva din Dumnezeu

Azi dimineata am avut o mica epifanie. Am avut o mica ocheada asupra lui Dumnezeu.

Dumnezeu este ceva misterios. Oamenii din cele mai vechi timpuri au fost atrasi de acest mister, mai ales cand au vazut misterul in alti oameni.
Unii indivizi pur si simplu pareau plini de acest mister.

Cunostintele pe care aceste persoane le exprimau, modurile in care le exprimau, erau foarte foarte diferite de ce facea un om de rand.

Intr-o incercare de a intelege mai bine acest mister, oamenii au dezvoltat tot felul de ritualuri de invocare a acestui mister si, uneori, chiar pareau a functiona.
Treptat sau brusc, unii indivizi deveneau plini de mister si incepeau sa vorbeasca altfel, sa se comporte altfel.

Acesti mistici au incercat sa transmita esenta divinului dar aceasta esenta nu poate fi transmisa pentru ca face parte dintr-un alt plan de existenta.
Misticii au lasat cunostinte in urma dar cunostintele respective nu contineau intelepciunea lor. Oamenii citeau sau asculta aceste cunostinte si de cele mai multe ori nu era nimic schimbat in ei. Erau uimiti, impresionati de frumusetea cunostintelor DAR la scurt timp dupa ce erau expusi la ele reveneau la linia de baza. Nimic schimbat.

Rumi exprima foarte bine problema cu absenta misterului din invataturi:

Ratiunea este ca un ofiter cand apare Regelel
Ofiterul isi pierde toata puterea si se ascunde.
Ratiunea este umbra aruncata de Dumnezeu; Dumnezeu este soarele.

Nu am inteles exact citatul acesta pana azi dimineata. Azi dimineata mi-a picat fisa. Cunostintele sunt ca un meniu la un restaurant. Exprima foarte clar ce poate fi comandat de mancare dar, singure, nu hranesc cu nimic. Cunostintele sunt etichete, concepte, ireale.

Actiunea exprima cunostintele. Actiunea hraneste. Actiunea lasa umbra de mai devreme.

Tot Rumi spune:

Vinde-ti desteptaciunea si cumpara uimire.
Desteptaciunea este doar opinie, uimirea este intuitie.

A acumula cunostinte este adesea inutil. Stii foarte multe dar daca la asta se reduce totul, nu contribui cu nimic. Uimirea este alta poveste. Uimirea este curiozitate, cercetare, joaca, descoperire. Un copil plin de curiozitate exploreaza. La inceput nu stia nimic, la sfarsit are un munte de cunostinte. Adultii pierd prea mult din aceasta uimire, din aceasta curiozitate.

Adultii sunt focalizati pe tinte. Un copil ce intarzie la scoala pentru ca se opreste sa cerceteze castanele cazute pe trotuar, “greseste” in ochii adultilor. Tinta era scoala.

Un alt moment in care explorarea, uimirea si descoperirea capata din nou importanta este atunci cand te indragostesti. Fie ca este vorba de o persoana sau de o idee, comportamentul este acelasi. Nu mai judeci “cum trebuie”, incepi sa faci alegeri ce par ilogice celorlalti.

Tot Rumi atrage atentia ca in momentele acestea de trezire, traim cu adevarat:

Lasa indragostitul sa fie dizgratios, nebun, aiurit.
Cineva treaz isi va face griji ca evenimentele se vor termina rau.
Lasa indragostitul in pace.

Genul acesta de descrieri ale Adevarului, genul acesta de “umbre” desi nu sunt egale cu Adevarul il exprima pe cat este uman sa fie exprimat.

Misticii stiu, teologi doar cred ca stiu.

Dar ce are de a face toata povestea aceasta cu ateismul. Ei bine, misterul acesta este o componenta a mintii, ceva ce se intampla in creierul anumitor persoane. Cred ca este un proces cognitiv despre care se stie prea putin.

Poti sa vezi in aceasta manifestare o expresie a divinului sau nu. Frumusetea evenimentlui in schimb ramane. Cum spunea Douglas Adams:

Nu-i de ajuns sa vezi o gradina superba fara sa trebuiasca sa crezi ca sunt zane la capatul ei?

Aceasta “prezenta divina” despre care am incercat sa vorbesc mai devreme cred ca este un fenomen cognitiv insuficient studiat. Acest fenomen cognitiv este prezent atat la misticii diverselor religii cat si la cercetatorii stiintifici. Efectele lui sunt vizibile la Rumi, de Mello, Tagore sau Gibran dar si la Feynman, Sagan sau deGrasse Tyson. Poate intr-o zi o sa-l intelegem mai bine. Pana atunci trebuie sa constientizam ca el exista si eu cred ca este de dorit in viata noastra a tuturor.

Ultima solutie, inca o revolutie!

“In retrospectiva, toate revolutiile par inevitabile. Inainte sa se intample, toate revolutiile par imposibile.” – Michael McFaul

Romania are nevoie de inca o Revolutie. Multe persoane se revolta dar prea putini inteleg ce este necesar.
Cu cateva exceptii, cei mai multi sunt ANTI-X. Anti Base, anti Boc, anti coruptie, anti manele, etc.
A fi anti ceva nu rezolva nimic. La o ora de chimie, un elev batea ritmul unei melodii pe o carte. Profesoara ii spune: Ionica, nu mai bate in carte iar Ionica se apuca sa bata ritmul pe banca. N-a rezolvat nimic profesoara.
Adevaratele revolutii apar cand oamenii se unesc sa lupte PENTRU ceva. Liberté, égalité, fraternité.
Exista in Romania libertatea de a te bucura linistit de pe urma muncii tale?
Exista in Romania egalitate in efectele pe care le are criza la nivelul tuturor paturilor sociale?
Exista in Romania fraternitate si unitate in lupta pentru un viitor mai bun?

Romanii sufera de pe urma mitului Salvatorului. La fiecare votare abia asteapta sa vina cineva care sa le spuna “Eu rezolv toate problemele!”. Treziti-va oameni buni! Nici o persoana nu are puterea sa ne salveze! Singura persoana valida este vecinul de la 2 cu care te poti uni sa faci ceva.
Puterea este in mainile noastre si singurul mod in care se pot schimba lucrurile este sa ne unim in jurul unor valori.

“Problema cu lumea in care traim este ca prostii sunt fuduli si inteligentii sunt plini de dubii.” – Bertrand Russell

“La naiba cu Indoiala. O dispretuiesc. O dispretuiesc impreuna cu vagauna supuranta de Rezistenta din care s-a tarat. N-am sa dau niciodata inapoi. Nu am sa daruiesc NICIODATA muncii mai putin de 100%. Daca o sa ma prabusesc in flacari, asta este. O sa ma ridic.” – Steven Pressfield.

Am auzit destule voci care vorbesc despre o noua formatiune politica ce ar putea sa rezolve lucrurile. Asta-i ca si cum ai pune carul in fata boilor.

O formatiune politica valida, in contextul actual, este o eticheta pusa unei miscari. Un costum Armani care sa acopere cicatricile bataliilor. Mai intai trebuie sa lupti pentru valorile pe care le-ai ales si abia apoi sa le impachetezi intr-o forma dragalasa si prezentabila.

Poate va intrebati ce putem face? ORICE! Cu valorile in fata putem incerca absolut ORICE!
Daca nu functioneaza, incercam altceva. Nimic nu-i mai nebun decat a nu face nimic!

Daca nu-ti convine povestea Romaniei scrisa de actuala conducere a tarii, nu-i suficient sa te revolti si sa spui ca nu-ti place. Ai OBLIGATIA de a scrie propria poveste, obligatia de a fi un autor ce contribuie la povestea propriei culturi.

Asadar vorbeste cu vecinul de la 2, incepe ceva, ORICE!

“Incepe prin a face ce este necesar, apoi ce este posibil si, brusc, faci imposibilul.” – Sf. Francisc de Assisi

In incheiere va las cu vorbele Maestrului Gandhi:

“Cand intru in disperare, imi aduc aminte ca de-a lungul istoriei calea Adevarului si a Iubirii a castigat intotdeauna. Au fost tirani si ucigasi si, pentru o vreme, pareau invincibili dar in final toti au cazut. Gandeste-te… toti.”

Timpul

Un rau ce ne taraie pe toti spre uimire.
Uneori apa e lina, alteori involburata.
O cascada, umbra de salcii.

Curgerea lui e un mister pentru cei mai multi.

Dar sunt unii, binecuvantati si blestemati in aceiasi masura.
Vad raul mai clar, ii vad meandrele, vad bifucatii, vad mai departe.

Si daca se gasesc oameni sa-i asculte, sunt binecuvantati.
Dar, de cele mai multe ori, cuvintele lor sunt pline de bizar. O rupere de la prezent. Visari inutile.

In universul Dune, Pardot Kynes, un ecologist visator, le povestea fremenilor despre transformarea unei planete desert intr-o planeta albastra.
Inconstient ca acestia il condamnasera deja la moarte, povestea despre cum efortul generatiilor pe o perioada de 400-500 de ani poate transforma desertul in verdeata.
Povestea lui a fost atat de credibila incat fremenul desemnat sa-l asasineze a preferat sa se sinucida si astfel sa dea forta de profetie povestii.
Si au realizat transformarea. Arrakis a devenit planeta albastra.

Acesta este forta viziunii, forta disciplinarii prezentului pentru un viitor mai bun. Forta acceptarii rolului pe care il ai in istorie.

Lucrul acesta pare a lipsi romanilor. Interesati de nevoile lor imediate, nu le pasa ce se intampla cu doua generatii mai departe.
Consuma asa cum spalarea de creiere ii invata sa consume.
Case mai mari, masini mai mari si mai scumpe. Risipa si egoism maxim.

Cat din resurse sunt dedicate la placerea hedonica a momentului si cat sunt dedicate implementarii unui viitor mai bun?
Iar daca noi suntem momentan intr-o mare buda, oare nu este in parte si alegerilor pe care cei de dinaintea noastra le-au facut?
Sunt ei vinovati? Nu mai vinovati decat sunt noi acum.

Ce putem face? Intr-un cuvant: TOTUL.
Poate deveni Romania o tara exemplu la nivel mondial?
Desigur! Exista atat potential neutilizat in tara aceasta incat daca am recruta si 10% din el Romania ar deveni motorul Europei.
Suna bizar, nu? Dar uita-te in inima ta, ce ai fi tu daca ai da cu 10% mai mult din geniul tau? Ce impact ai avea?
Iti e frica sa privesti acolo. Nu?
Si mie imi e frica!

Dar frica asta pe care imi este atat de greu sa o infrunt singur isi pierde din putere atunci cand o abordez alaturi de aliati.

Aici imi sta speranta si optimismul. Am gasit aliati.
In curand incepe si razboiul.

Ziua Pamantului

Azi este Ziua Planetei Pamant.

First Earth

“Huston, we have a problem! Se pare ca distrugem nava aceasta inainte de a gasi alta unde sa ne mutam.”

Daca facem suficient de multa liniste in suflet uneori putem auzi o voce stinsa, din negura viitorului, un stranepot flamand si insetat intreaba: “Ce ai facut cand cei de langa tine imi distrugeau prezentul”

Cu criza asta si razboaiele din jur, intre dramele marunte ale prezentului, e greu sa te gandesti uneori la responsabilitatea pe care o ai pentru generatiile viitoare, e greu sa te gandesti sa sadesti un pom sau sa lupti pentru lucruri mai putin marete cum ar fi aer curat, apa curata, mancare care sa nu-ti nenoroceasca organismul.

Ce putem face? Pai ia sa vedem ce zice Old Pops:

Some of you young folks been saying to me,
Hey Pops, what’d you mean ‘What a Wonderful World’?
How about all them wars all over the place? You call them wonderful? Hm?
And how about hunger and pollution? They ain’t so wonderful either.
Well how ’bout listening to old Pops for a minute.
Seems to me, it ain’t the world thats so bad, but what we’re doin’ to it.
And all I’m saying is, see what a wonderful world it would be if only we’d give it a chance.
Love baby, love. That’s the secret…yeah.
If lots more of us loved each other, we’d solve lots more problems.
And then this world would be a kisser.

That’s wha’ ol’ Pops keeps saying.

Love baby, love!
Love baby, Love!

Moartea este drumul spre veneratie

Viata si moartea sunt fluxul si refluxul acestei lumi.
Apa marii se retrage pentru a reveni inapoi plina de minuni.

Tot ce este cu adevarat viu moare pentru reinvia.
Doar prin moarte putem reinvia si noi.

Iar daca te trezesti intr-un punct al vietii unde totul pare neschimbat, unde duhoarea statutului incepe sa se faca simtita, alege-ti victima si sacrific-o pe altarul vietii.
Fa-ti o lista cu lucrurile esentiale fara de care viata aceasta nu merita sa fie traita apoi priveste spre neesential.

Alege-ti victima si adu-o in fata altarului vietii.
Multumeste-i ca te-a insotit pana acum si apoi sopteste-i:

Acum tu trebuie sa mori pentru ca eu sa traiesc.

De ce sa-mi fie frica de moarte? Cu fiecare moarte sunt mai viu!

Eul ce simte vs. Eul ce-si aduce aminte

Am vazut acum cateva zile prezentarea lui Daniel Kahneman de la TED. Vorbeste despre doua “euri”: Eul din prezent, eul ce simte, eul ce experimenteaza viata si eul ce-si aduce aminte. Chiar daca a fost evidenta lipsa de practica in domeniul prezentarilor, informatia a fost atat de interesanta incat am fost captivat. Am asteptat pana la sfarsit sa spuna ceva despre cum eul din prezent poate influenta eul ce-si aduce aminte. Nu a facut-o.

Ideea retinuta din prezentare este faptul ca eul din prezent are foarte putine nevoi, se multumeste cu putin pentru a fi fericit. Eul ce-si aminteste este in schimb eul ce spune povestea vietii tale. Acest eu tine scorul si rar se multumeste cu putin. El vrea cat mai mult si este extrem de mofturos. Unul dintre exemplele prezentate este faptul ca daca o experienta este frumoasa majoritatea duratei dar se termina urat, ea va fi tinuta minte ca urata de eul ce-si aminteste. Pentru mine este usor sa leg lucrul acesta de amintirea relatiilor care s-au terminat urat. Evenimentul final distorsioneaza puternic perceptia restului. Este nevoie de un efort pentru a rebalansa amintirile.

Eul experimental poate sa se bucure de o serie de evenimente dar… traieste sub tirania eului ce-si aminteste. O violare de expectativa sau un eveniment mai putin placut e de ajuns sa anihileze un val de amintiri placute.

Aceasta tiranie poate totusi fi infranta. Poate fi declansata o revolutie!

Acum e tot ce avem. Eul experimental poate fi antrenat sa ia fraiele amintirilor. Viktor Frankl spune ca ultima libertate umana este libertatea de a-ti alege atitudinea. Aceasta libertate este libertatea eului prezent. Acest eu din ACUM poate ALEGE sa interpreteze amintirile altfel, poate alege sa dea un cu totul alt sens amintirilor pastrate de eul ce-si aduce aminte.

Antrenarea recunostintei poate oferi un avantaj competitiv pentru ca dreseaza eul amintirilor sa vada viata mai bine. Cand acesta devine mofturos in urma unui eveniment mai putin placut, eul PREZENT poate recruta ajutorul unui jurnal si sa-i arate eului ce-si aduce aminte: “Uite, aici a fost frumos, aici e bine, aici e fericire.”

Gandhi spunea ca exista o suficienta in lume sa satisfaca toate nevoile oamenilor dar nu si lacomia lor. Nevoile sunt acum, sunt in prezent, sunt in domeniul eului ce experimenteaza viata aceasta. Lacomia este apanajul eului ce isi aminteste. Preferinta spre negativ pe care acesta o are il face sa vada lumea cu mult mai neagra decat este, il face sa doreasca cu mult mai mult decat are nevoie in speranta ca poate astfel obtine echilibrul amintirilor.

Cu cat ajungem sa traim mai mult in prezent si mai putin in trecut sau in viitor, cu atat cred ca vom putea fi mai multumiti cu viata pe care o avem. Cu cat punem mai putine conditii pentru fericire cu atat aceasta va fi mai accesibila.

Eul din prezent e atat de usor de multumit. O melodie frumoasa si el este gata sa danseze de bucurie. O floare si simturile-i sunt imbatate. Un zambet vazut ii readuce aminte cum sa zambeasca. Lasat de capul lui nu stie dacat sa faca viata minunata pentru ca asta ii e menirea. Cum dispare tiranul plin de dorinte, cum pleaca putin cu nevoile lui absurde si cu conditiile lui stricte, eul PREZENT scapa de piatra de moara ce-l tine in morcila. Isi poate deschide aripile, poate sa se inalte inapoi spre acasa.