In copilarie am avut un singur cosmar recurent: Din varii motive ajunteam in baie si era semiintuneric. Simteam ca ceva e in neregula si inevitabil il vedeam. Sub chiuveta sau in spatiul de sub cada, in intuneric, doi ochi galbeni amenintatori, si maraitul. De cele mai multe ori ma trezeam instantaneu dar uneori, destul de rar, ramaneam in vis. Groaza traita in momentele acelea e greu de descris. Paralizie, nu puteam striga dupa ajutor, si nu ma puteam misca macar jumatate de pas in spate, spre siguranta.
Cred ca de atunci nemiscarea imi provoaca o stare de anxietate.
In ultima vreme am avut sentimentul Lupului Negru, sentimentul paraliziei. Este un sentiment pe care incep sa-l apreciez. Un sentiment de avertizare: Atentie… cosmar!
Manulalul de vise lucide ne spune ca a deveni constient de faptul ca esti intr-un vis este primul pas spre a capata luciditate in vis, primul pas spre a incepe sa controlezi visul.
Oare sunt treaz… oare esti treaz?
Iar daca visam… oare in ce lume am vrea sa ne trezim?
9 replies on “Lupul Negru”
Frumoase si alese cuvinte. Imi place cum le impletesti si cum la final iese ceva atat de fluid si lucid, incat la sfarsitul scrierii imi pare uneori rau ca nu mai am ce sa mananc.
Paralizia si senzatia de ‘cap vid’ sunt cele mai urate momente in jurul carora te poti invarti vreodata…
Multumesc Cristina. 🙂
Cred ca si mai crunta decat paralizia aceea este absenta ei. Poti ajunge sa fii atat de indiferent incat sa nu mai fie mare deosebire intre tine si un mort. Abia indiferenta aceasta este Lupul pentru mine.
Buna Petre,
Si eu am din cand in cand un vis “paralizator”. “Visez” ca ma trezesc si nu ma pot misca. Vad in jurul meu ca si cum as avea ochii deschisi insa nu ma pot misca si evident incerc sa tip insa nu iese nici un sunet… De la 12 ani ma bantuie visul asta. Ulterior am aflat ca este vorba despre paralizia somnului (creierul blocheaza corpul pt a nu se misca in timpul viselor) si are legatura si cu iesirea din corp. Este cumva o faza intermediara… Si pe mine ma speria foarte tare cand mi se intampla si tot ce imi doream era sa ma trezesc, si ma trezeam pana la urma. 🙂
Lupul tau negru e in vis… nu are legatura cu ce mi se intapla mie, insa este oricum interesant. Si de ce in baie? De ce nu aparea si in alta parte?…
Un alt vis repetitiv la mine e ca sunt undeva sus, nu stiu cum am ajuns acolo, insa mi-e foarte greu sa cobor. Sunt cocotata pe fel si fel de cladiri si chestii foarte inalte si habar nu am cum sa ma dau jos. :)) Ciudate si visele astea.
Toate cele bune,
Alina
PS: Revenind la lupul tau, ai putea sa te interesezi despre totemurile samanice… chiar daca te maraie, poate iti e prieten! 😉
Alina, multumesc pentru comentariu, ramasesem cu impresia ca am raspuns la el. Tin minte clar cum scriam… cine stie… am uitat sa apas submit. 🙂
Poate visai, glumesc. :))
Copil fiind simteam nevoia sa fiu protejata si de fiecare data cand aveam un cosmar si ma trezeam, imi doream sa fie cineva langa mine. Insa am uitat tot…orice cosmar. Poate ca am ramas cu o senzatie, acea teama… Acum as vrea sa imi analizez visele, dar indata ce ma trezesc le-am si uitat. Mai ramane tot o senzatie, dar a disparut dependenta copilului de adulti, de a fi protejat. “Lupul meu negru” este uitarea si as vrea sa pastrez senzatia fiecarui moment trecut, si senzatia de bucurie a clipei.
Oare nu te-ar incomoda in a percepe mai bine prezentul?
M-am intrebat si eu acelasi lucru pentru ca am inceput sa ma observ si de multe ori nu-mi place ce vad. Mi-am dat seama ca nu pot trai nici ancorata in trecut si nici facandu-mi planuri de viitor. Imi dau seama putin cate putin, insa nu stiu daca am sa ating starea de constienta. Totusi nu-mi fac griji. Traiesc fiecare moment si e de ajuns.
Cum spunea Thich Nhat Hanh: Zambeste, respira si ia-o incet! 🙂