“Many people feel that in the contemplation of nature and in communication with other living things, they become aware of some kind of Force, or something, behind this apparent mask which we see in front of us, and they call it God.” – Roman Kroitor
Datoria principala a unui Jedi este sa devina constient de aceasta Forta. Sa faca liniste in sufletul lui si sa asculte vointa Fortei. Chemarea ei.
Fiecare suntem chemati la aceiasi misiune, sa transformam lumea aceasta in ceva mai bun.
Totusi, pentru ca fiecare dintre noi este altfel, modul in care facem parte din schimbare este diferit.
Iata opt moduri diferite:
- controlul resurselor materiale
- implicarea in retele sociale si in divertisment
- controlul si imbunatatirea productiei
- ghidarea cautarilor creative, imaginative si spirituale
- supravegherea sistemelor de cunostinte si guvernare
- furnizarea confortului si a echilibrului
- educarea si culturalizarea
Si astfel, in functie de ce suntem, aratam cu totul diferit.
Un jedi specialist in ghidare spirituala va adopta o atitudine meditativa. Preocuparile lui vor fi in domeniul explicarii sensului anumitor evenimente, va cauta interpretari care sa ajute lumea sa inteleaga si sa treaca mai usor prin provocarile vietii. Va indica spre posibila evolutie a evenimentelor si va furniza avertismente cand directia este gresita.
Un astfel de jedi va parea fenomenal de enervant pentru anumite persoane. Actiunile lui vor parea lipsite de sens, o pierdere de timp. Dar acesta este riscul urmarii propriei cai.
Nu poti multumi pe toata lumea. Nu trebuie sa multumesti pe toata lumea. Trebuie doar sa-ti dansezi dansul tau si sa ai grija sa nu pasesti pe pantofii celor din jur.
Vor fi totusi persoane care vor gasi valoare in ce va face. Persoane pentru care ajutorul oferit de el este un ajutor real.
Persoanele pornite pe drumul de schimbare a ordinii curente, vor simti nevoia unui aflux suplimentar de informatie despre drumul din fata, pentru a gestiona mai bine situatia din prezent, pentru a o ghida in directia cea mai buna.
Si astfel fiecare sac isi gaseste petecul…
“Be faithful to that which exists within yourself.” – Andre Gide
26 replies on “Gandurile unui Jedi linistit”
Da,… dar din pacate acel Jedi “specialist” in ghidare spirituala, care “explica” sensul anumitor evenimente si care cauta interpretari, o poate face de cele mai multe ori in directia gresita si gestioneaza dezastruos situatiile prezentului. In acest caz, cum sa “ajute” el lumea sa treaca prin provocarile vietii, daca el insusi nu este in stare? 😉
Oameni suntem… o mai dam si in bara din cand in cand… 😀
…sau mai des…:)
Nici un jedi nu poate sa ajute cu forta. Daca nu exista in cei din jur deschidere si o disponibilitate cit de mica de a admite ca se pot insela, singura solutie pentru jedi e “back off”. Nu merge si basta! Doare, mai ales cind cei din jur nu sint amici de o bere, ci oameni dragi, pe care ii vezi zbatindu-se in propriul noroi sufletesc de suprafata, si care sint atit de mindri incit nu ar pune niciodata mina sa il curete, sa vada ce minunatii se afla dedesubt. Oricite semne divine sau evenimente sincronistice ar incerca sa-i lumineze, ei ramin orbi, orbiti de propria imagine reflectata in oglinda perfida a prejudecatilor, a nevoii de confirmari exterioare, a educatiei consumeriste, a vietii ca lupta. Am facut cadou unei persoane apropiate care parea sa aiba nevoie de ajutor, cartea “The Secret” – mi s-a parut un bun inceput. Reactia? “Mi-ai schimbat viata, cartea e minunata, am recomandat-o si eu altor persoane si stii ce m-a bucurat cel mai mult? CA N-AU FOST IN STARE SA O CITEASCA! Datorita cartii de la tine am aflat ca sint o persoana mult mai inteleapta decit cei din jur!” . Stiu cum suna, eu nu mi-am revenit nici acum, ironiile si etichetarile ca “enervanta” si “ciudata” (eu mi-am auzit unele si mai originale, de genul “Nu se poate, e prea fericita, asa, degeaba, are sigur un amant” :)))) )n-au mai insemnat nimic in comparatie cu o asemenea reactie…
Un jedi menit sa ghideze spiritual ar trebui sa ia in considerare ca nu toti cei din jur au aceeasi virsta si experienta spirituala, unii nu sint pregatiti, pentru unii n-a venit inca timpul, mai au multe alte lectii de invatat…Decit sa fie zece in jurul tau care sa te asculte politicos, ca asa i-a invatat mama, sa nu intrerupa si sa nu-si dea cu parerea neintrebati, mai bine cinci care sa te priveasca plini de scirba si superioritate, macar au reactionat cumva, asa cum le permite supraevaluatul ego ca sa nu para mai prejos: atacind si jignind. Si poate ca intr-o zi, macar unul va conecta propriile experiente cu ceea ce i-a impartasit, cindva, un jedi, si-atunci a meritat. Dar, din pacate, acest “poate” sau “poate nu”, nu depinde de jedi…
Nu cu forta… Cum spuneam… dancing my dance… doing my thing…
Poate dansezi pe ritmuri subtile, pe care cei din jur nu le percep, desi asculta aceeasi muzica…si de aici apar inevitabilele calcaturi pe pantof…N-ai cum sa nu-i calci, fara sa vrei, pe pantof pe cei pentru care pari fenomenal de enervant (i-ai si calcat deja – parerea mea).
“Cu forta” nu e, neaparat, ceva impotriva vointei cuiva, ci poate fi si o accelerare a mersului firesc al lucrurilor, arderea unor etape ale evolutiei, fara de care rezultatul e unul superficial si labil. Poate te vor considera un tip interesant, un model si se vor prinde in dansul tau, crezind ca asa vor deveni ca tine, vor citi, se vor informa, vor STI o multime de lucruri, dar nu vor SIMTI cu adevarat nimic, pentru ca nimic din toate astea nu rezoneaza cu fiinta lor. Si efortul lui jedi va fi tot in zadar…
Nu cred ca cei din jur nu rezoneaza din cauza ca nu SIMT NIMIC..poate tocmai ei sunt aceia care simt mult mai mult decat presupusul jedi dansator.
Auch! Ai dreptate, varianta asta nu mi-a trecut prin minte, sint mult prea atasata de propriile experiente…si…nici nu l-am vazut pe jedi dansind, ca sa-l judec. Multzam!
Nici nu ti-as dori vreodata… 😉
Experienta ta este atipica Sabina.
Exista criterii in care sa incadrezi experienta si sa o etichetezi ca “tipica” sau “atipica”? Nu te supara ca ma bag, asa, in discutie, dar imi pare ca am multe de invatat de la voi.
La fel de atipica ca si Jedi-ul care a produs-o probabil.
Oamenii din jurul nostru pot oricand sa ne dea o lectie buna si binevenita. 😉
Pentru Luiza: nu stiu daca ai ceva in mod special de invatat de la noi, dar singurul lucru pe care ti-l pot spune este ca, devine revoltator momentul in care un astfel de jedi “specialist” in ghidare spirituala iti reproseaza ca ai pus prea mult suflet sau momentul in care te intreaba ” de ce trebuie sa fie mai mult decat atat?” – aici era vorba despre apropiere fizica (ca sa vorbesc cu perdea).
A fost doar o problema de comunicare Sabina. Nu cred ca ti-am “reprosat” ca ai pus prea mult suflet. A fost doar o neintelegere a unei realitati.
Poate pt tine domnule jedi specialist a fost “DOAR o problema de comunicare” sau “DOAR o neantelegere”. Poate DOAR pt tine.
Intotdeauna e ceva de invatat, Sabina…Alegerea e a mea: stau si caut vinovatii si devin “victima” sau imi asum greselile proprii si merg mai departe ceva mai inteleapta. Imi pare rau ca am nimerit in mijlocul acestei discutii, dar tocmai am invatat ca, pe viitor, sa ma abtin de la comentarii cind simt iz de “privat” scapat in spatiul “public”. Take care!
Stiu ca intotdeauna este ceva de invatat, iar greselile constientizate ne fac mai intelepti. Au trecut timpurile incare ma simteam victima, dar tot mai revin uneori rabufniri de departe, un timp, pana se va asterne de tot linistea. Pe mine nu m-a deranjat deloc faptul ca ai nimerit in mijlocul acestei discutii, ba chiar iti multumesc pt comentarii. 🙂
hop si eu… cred ca e foarte simplu raspunsul la problema ridicata in primele comentarii. treaba lui Jedi este sa spuna ceea ce are el de spus. bun / rau, nu are nicio importanta. ca cei din jur il aud sau nu, nu are importanta. ca reuseste sa aplice in viata sa ceea ce spune, sorry, iar nu are importanta. [Homo sum: humani nihil a me alienum puto – sunt om: deci nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain].
treaba celor din jurul lui Jedi este sa auda. daca pot auzi. daca pot auzi ceea ce spune Jedi – e vorba de compatibilitate spirituala [toate drumurile duc la Roma – dar eu trebuie sa imi aleg unul, drumul meu…]; daca avand in minte ca sunt liberi sa aleaga, au curajul sa mearga pe carari abrupte, si isi asuma riscul sa fie dusi pe o cale gresita, ori pe una care nu li potriveste, ori pur si simplu pe un drum fara capat, ori sa cada.
Cam asa e… 🙂
Da, chiar asa: hop si tu! 😉 Nu cautam solutii viabile la o problema, ca nu e nici o problema . Vorbeam si noi din experienta proprie, unii vorbesc mai mult, altii tac mai mult, unii au o parere, altii alta…E placut cind scopul e a “impartasi”, nu a “avea drepatate”. Eu, cel putin, asta faceam, ca de probleme, solutii si treburi…sint suprasaturata. Multumesc ca ai relansat dialogul, imi lipsea!
da…cainii latra, caravana trece…
Ce ai vrut sa spui cu asta? 🙂
Eh…ai inteles si tu prea bine…era o metafora care se refera la viata care trece si la cei care stau si o observa comentand. 😀
Luiza, si eu credeam ca imi exprim opinia, nu neaparat ca transez problema; asta se poate intampla si fara voia mea.
ma rog, nu as vrea sa contribui si eu la suprasaturarea de care spui.
iarta-ma ca exist 🙂
Lansam o noua dezbatere pe tema dezbaterii? ;-)Evidentiam si eu un contrast de abordare a discutiei…N-are voie, dom`le omu…Fie, esti iertat (neconditionat).:-)) Ne iarta si Petre off-topic-ul? 😉