In copilarie am avut un singur cosmar recurent: Din varii motive ajunteam in baie si era semiintuneric. Simteam ca ceva e in neregula si inevitabil il vedeam. Sub chiuveta sau in spatiul de sub cada, in intuneric, doi ochi galbeni amenintatori, si maraitul. De cele mai multe ori ma trezeam instantaneu dar uneori, destul de rar, ramaneam in vis. Groaza traita in momentele acelea e greu de descris. Paralizie, nu puteam striga dupa ajutor, si nu ma puteam misca macar jumatate de pas in spate, spre siguranta.
Cred ca de atunci nemiscarea imi provoaca o stare de anxietate.
In ultima vreme am avut sentimentul Lupului Negru, sentimentul paraliziei. Este un sentiment pe care incep sa-l apreciez. Un sentiment de avertizare: Atentie… cosmar!
Manulalul de vise lucide ne spune ca a deveni constient de faptul ca esti intr-un vis este primul pas spre a capata luciditate in vis, primul pas spre a incepe sa controlezi visul.
Oare sunt treaz… oare esti treaz?
Iar daca visam… oare in ce lume am vrea sa ne trezim?