N-am mai avut de mult un cosmar. Cel putin nu unul din care sa ma trezesc. Unul pe care sa mi-l amintesc.
Ma mai trezesc uneori cu lenjeria patului iesita de dupa saltea. Nopti zbuciumate. Dar nu-mi amintesc detaliile…
Mi-e dor de un cosmar. Unul din care sa ma trezesc cu inima in gat si pulsul pe la 200.
Durerea are uneori un rol linistitor, te anunta ca toate sunt la locul lor.
Poate un cosmar m-ar ajuta sa vad mai bine prin iluzia lumii, sau poate nu.
Poate un cosmar m-ar trezi la adevaratul Eu, la eul acela pe care nu-l cunosc.
Poate m-ar trezi la viata.