One day at a time – this is enough. Do not look back and grieve over the past, for it is gone: and do not be troubled about the future, for it has not yet come. Live in the present, and make it so beautiful that it will be worth remembering. (O zi, pe rand – si e de ajuns. Nu privi la trecut cu durere in suflet, s-a dus, si nu fi ingrijorat de viitor pentru ca inca nu a sosit. Traieste in prezent si fa-l atat de frumos incat sa merite sa ti-l amintesti.) – Ida Scott Taylor
Sunt zile in care cad sub loviturile consecvente ale depresiei, zile in care dusmanul meu invinge. In zilele acelea totul pare negru, lipsit de perpectiva.
Am descoperit ceva interesant. De fiecare data cand se intampla sa cad, nu sunt in prezent ci in viitorul acela sumbru pe care imaginatia mea bogata il construieste atat de viu.
Imi aduc aminte de o povestioara de Anthony de Mello:
Un discipol ii spune maestrului sau spiritual:
– Suferinta mea este insuportabila.
Maestrul ii raspunse,
– Momentul prezent nu este niciodata insuportabil. Ceea ce te gandesti ca o sa urmeze in urmatoarele cinci minute sau in urmatoarele cinci zile este ceea ce te duce la disperare. Nu mai trai in viitor. Momentul prezent nu este niciodata insuportabil daca il traiesti pe deplin. Ce este insuportabil este sa ai corpul aici la 10 dimineata si mintea la 6 seara; corpul in Bombay si mintea in San Francisco.
Si de scena cu care se termina Peaceful Warrior:
Socrate: Unde esti?
Dan: Aici.
Socrate: Cat este ceasul?
Dan: Acum.
Socrate: Ce esti?
Dan: Acest moment.
Si ma gandesc la tehica cea mai simpla de resetare a creierului: Acorzi atentie la respiratie si, pe inspir iti spui “in”, pe expir iti spui “out”.
Ma sprijin in scut si ma ridic pentru o noua lupta. Cu mintea penduland intre poezie si comedie. Intre “I sound my barbaric YAWP over the roofs of the world.” de la Whitman si “we dont quit! we do not quit! again, again!” din Pantera Roz.
Un cavaler in armura stralucitoare, cu nas rosu de clown. :o)