Tag: atentie

Atentie de calitate

Am gasit o scurta povestioara. Imi place fenomenal de mult cum transmite ideea unei atentii de calitate.

Cand aveam 5 ani, mama mi-a spus ca fericirea este cheia vietii. Cand m-am dus la scoala, m-au intrebat ce vreau sa fiu cand voi fi mare. Am scris “Fericit”. Ei mi-au spus ca nu am inteles tema si eu le-am spus ca ei nu au inteles viata.

Tu dupa ce-ti ghidezi viata?

Sau stai, stai…. mai intai: Iti ghidezi viata dupa ceva?
Eu unul sunt o frunza in vant…
Abia acum incep sa inteleg cam cum functioneaza o busola. Mi-am fixat cateva repere pe care incerc sa le folosesc pe cat de des imi aduc aminte de ele.

Happier than a bird

Bun venit in Iad!

Bun venit in Iad!

Ce sa-i faci… ghinionul… dar, acum daca tot esti in Iad…. ce ramane de facut?

Fii atent!

Cine stie, poate e o gluma. O gluma cosmica.

Cred ca Dumnezeu are simtul umorului. Adora momentele acelea de tip “Camera Ascunsa” cand, dupa socul initial, “victimele” realizeaza ca-i doar o gluma si izbucnesc in ras.

Asadar, fii atent la indicii. Daca esti atent, le gasesti la tot pasul.

Pus pe sotii, Dumnezeu ne lasa in fata ochilor o lume “distrusa” iar pe la spate adauga binecuvantare dupa binecuvantare curios sa vada cate poate pune pana sa ne dam seama si sa izbucnim in ras.

De aceea persoanele “trezite” sunt mai tot timpul cu zambetul pe buze. Stiu gluma!

Se mai naruie o dorinta, mai pleaca cineva drag de langa ei, pierd ceva sau se dau cu capul de un prag. Si totusi, cei “treziti” stiu, stiu fara nici un dubiu ca totul e o mare gluma.

Zambesc si incep sa se uite in jur: “Ce-ai mai pregatit pentru mine Doamne? Iar te tii de sotii… Ce? Crezi ca n-am vazut curcubeul ala de ieri?” 🙂

Cristos a inviat?

“Cristos a inviat!” Auzim aceasta formula frecvent si, ca “buni crestini”, raspundem “Adevarat a inviat!”.

Dar oare a inviat? Oare raspunsul dat este un raspuns de papagal sau exprimarea unui adevar.

A inviat El in tine? Pentru ca, in alta parte nu mai are unde sa invie.

Ti-ai rastignit pacatele? Ai inviat la o viata noua?

Statistic vorbind, sansele sunt ca raspunsul tau la intrebarile de mai sus sa fie “Nu…” Asta, desigur, daca ai curajul de a fi sincer.

Testul este simplu:

“Esti fericit?”

Daca nu esti fericit, nu esti viu.  Cum spunea neica de Chardin. “Bucuria este semnul cel mai infailibil al prezentei lui Dumnezeu!”

Asadar, este Dumnezeu viu in tine? A inviat?

Mare dreptate avea Hugh cand spunea: “God isn’t dead, people are.”

La limita imposibilului

Mintea determina limitele posibilului. Inima le depaseste. – Pilar Colinta

Orbi suntem in aceasta vale a plangerii. Ne ciocnim unii de altii, ne lovim de decor, somnambulii ce sar dintr-un cosmar in altul.

Si mai vedem din cand in cand oameni ca noi realizand imposibilul, dar in loc sa analizam ce avem in comun cu ei, analizam ce ne separa. Concluzia e evidenta. “Eu nu pot sa fac X. Nu am resursele, timpul sau cunostintele.”

Inima nu are nevoie sa vada rezultatele imediat, ii ajunge credinta si in credinta descopera putearea de a face imposibilul.

Universul recompenseaza de fiecare data fidelitatea inimii.

Oamenii vad de multe ori rezultatele materiale si isi imagineaza ca ele sunt recompensa fidelitatii. Dar cum ar putea fii universul atat de crud? Cum ar putea sa rasplateasca un astfel de efort cu tinichele, hartii colorate sau aplauze?

Nu! Universul rasplateste fidelitatea inimii cu singura comoara adevarata pe care o are, fericirea necauzata.

Oamenii cu adevarati fericiti nu sunt fericiti pentru ca au atins un anumit nivel sau pentru ca au obtinut cine stie ce rezultat. Sunt fericiti pentru ca au invatat sa iubeasca drumul pe care se afla.

Iar somnambulii ii privesc, ii vad reusind, ii vad fericiti si spun “Evident!” Apoi ii vad esuand, ii vad fericiti si nu mai inteleg nimic.

Folosesc ochii pentru a incerca sa vada ceva ce nu poate fi privit decat cu inima.

Stau la limita imposibilului si incerc sa inteleg desi stiu ca nu este nimic de inteles. Incerc si eu sa vad cu ochii ce ar trebui sa vad cu inima…

Caraghios in incercarile mele, sper ca intr-o zi sa ma plictisesc de a incerca sa fiu alceva si sa fiu ceea ce am fost dintotdeauna: un om la fel ca toti ceilalti.

O zi, pe rand

One day at a time – this is enough. Do not look back and grieve over the past, for it is gone: and do not be troubled about the future, for it has not yet come. Live in the present, and make it so beautiful that it will be worth remembering. (O zi, pe rand –  si e de ajuns. Nu privi la trecut cu durere in suflet, s-a dus, si nu fi ingrijorat de viitor pentru ca inca nu a sosit. Traieste in prezent si fa-l atat de frumos incat sa merite sa ti-l amintesti.) – Ida Scott Taylor

Sunt zile in care cad sub loviturile consecvente ale depresiei, zile in care dusmanul meu invinge. In zilele acelea totul pare negru, lipsit de perpectiva.

Am descoperit ceva interesant. De fiecare data cand se intampla sa cad, nu sunt in prezent ci in viitorul acela sumbru pe care imaginatia mea bogata il construieste atat de viu.

Imi aduc aminte de o povestioara de Anthony de Mello:

Un discipol ii spune maestrului sau spiritual:
– Suferinta mea este insuportabila.
Maestrul ii raspunse,
– Momentul prezent nu este niciodata insuportabil. Ceea ce te gandesti ca o sa urmeze in urmatoarele cinci minute sau in urmatoarele cinci zile este ceea ce te duce la disperare. Nu mai trai in viitor. Momentul prezent nu este niciodata insuportabil daca il traiesti pe deplin. Ce este insuportabil este sa ai corpul aici la 10 dimineata si mintea la 6 seara; corpul in Bombay si mintea in San Francisco.

Si de scena cu care se termina Peaceful Warrior:

Socrate: Unde esti?
Dan: Aici.
Socrate: Cat este ceasul?
Dan: Acum.
Socrate: Ce esti?
Dan: Acest moment.

Si ma gandesc la tehica cea mai simpla de resetare a creierului: Acorzi atentie la respiratie si, pe inspir iti spui “in”, pe expir iti spui “out”.

Ma sprijin in scut si ma ridic pentru o noua lupta. Cu mintea penduland intre poezie si comedie. Intre “I sound my barbaric YAWP over the roofs of the world.” de la Whitman si “we dont quit! we do not quit! again, again!” din Pantera Roz.

Un cavaler in armura stralucitoare, cu nas rosu de clown. :o)

Cine te opreste?

Intrebarea nu este cine o sa ma lase; este cine o sa ma opreasca?. – Ayn Rand

Singura persoana care te poate opri esti TU! Poate ca cei din jur vor incerca sa te opreasca, poate vor incerca sa te traga inapoi DAR… daca tu nu le dai voie… nu vor reusi.

De ce? Pentru ca lumea e lenesa… prea putini sunt dispusi sa depuna efortul necesar pentru a impiedica pe cineva sa faca ceva.

Deci, sansele sunt in favoarea ta, indiferent ce vrei sa faci.

Totusi, faptul ca POTI nu inseamna ca si ai sa faci. Nu! Mai ramane cineva, care te poate opri…. inamicul numarul 1: piticul din cap ce repeta obsesiv… NU POTI, NU MERITI, NU CONTEAZA.

Raspunsul corect la provocarea piticului este curiozitatea… “Oare….. oare chiar nu pot? oare chiar nu merit? oare chiar nu conteaza?”

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

Oare? Ia sa vedem…

Diferente

Viata aceasta este un drum cu multe rascruci. In fiecare moment alegem o cale sau alta.

Calea corecta este formata din principii. Daca rascrucea pe care o ai in fata iti ofera o cale in care trebuie sa-ti incalci principiile, chiar daca pare o scurtatura spre tinta pe care o ai, e posibil sa te puna pe neasteptate in fata unei prapastii pe care sa nu o mai poti trece.

Esential este sa te misti, sa actionezi, sa inaintezi, chiar daca poate devine fenomenal de greu, chiar daca poate trebuie sa te intorci din drum. Chiar daca poate drumul ales seamana mai mult cu o jungla impenetrabila. Mergi inainte si creeaza tu calea.

Michael E. Gerber spune:

Diferenta dintre oamenii mari si restul lumii este ca oamenii mari isi creeaza viata activ in timp ce restul lumii este creat de viata lor, asteptand pasiv sa vada unde-i duce viata. Diferenta dintre cele doua categorii este diferenta dintre a trai din plin si doar a exista.

Deci mergi, inainteaza, indiferent ce gasesti in fata. Problemele sunt doar oportunitati de a-ti demonstra creativitatea. Motive noi de a te ridica, de a renaste.  Nu esuezi decat atunci cand accepti esecul ca o realitate, dar poti alege sa refuzi sa esuezi, poti intelege caderile ca facand parte din proces.

Hugh MacLeod spunea recent intr-unul dintre desenele lui: If you can express your soul the rest will cease to matter. Daca iti exprimi sufletul restul va inceta sa mai conteze. Asta inteleg si eu prin a merge pe calea ta, pe CALEA TA! Sa fii TU! Iar TU nu vei putea fii niciodata invins. Singurul mod in care poti pierde este doar daca depui armele, doar daca alegi sa capitulezi.

Diferenta dintre castigatori si invinsi e doar o diferenta de perceptie a propriei persoane.

Tu cum te percepi? Nu ai incredere in tine? Nu crezi ca poti produce rezultate?

Fii mai atent! Deja produci consecvent rezultate in foarte multe domenii din viata ta.

Incearca sa produci rezultate marunte. Simti ca lumea se prabuseste in jurul tau? Incearca sa controlezi ce se intampla in spatiul apropiat. Fa curat in camera ta si vei descoperi ca, cel putin pe raza de actiune imediata, lumea e ok. Moralul celor din jur e in cadere? Incearca sa ridici moralul unei singure persoane, oricare, si vei descoperi ca puterea este in tine! Vei descoperi ca, daca vrei, poti!

Vei descoperi puterea si, daca, macar pentru o secunda, o vei intelege, nu vei mai fi niciodata la fel! Incepe marunt si dupa reusite, creste miza. Testeaza sa vezi cat de departe poti ajunge. Abordeaza lucrurile cu multa curiozitate si daca esuezi, adu-ti aminte de creativitate. Creativitatea ti-a fost data pentru a putea esua in nenumarate moduri, pentru a putea esua pana reusesti!

Nu stiu…

Totul este in miscare. Miscarea e viata. Miscarea e evolutie. Miscarea e schimbare.

Schimbarea e o aventura in necunoscut. Iar in necunoscut iti trebuie atentie si curiozitate.

Trebuie sa stii ca poti face fata la ce se va ivi pe cale.

Aceasta este adevarata credinta. Sa stii ca totul este ok, ca poti face fata, ca Dumnezeu te iubeste si nu te va parasi in veci. Daca stii aceasta, poti fi atent la ce se intampla in jurul tau, si atent fiind, faci fata la orice.

Uneori, datorita unor tendinte distructive, incetam a mai crede si incercam sa stim. Incepem sa ne punem tot felul de intrebari ce nu pot avea raspuns si in tortura incercarii de a afla un raspuns, pierdem atentia. Nu mai vedem frumosul din jur, nu mai vedem puterea din noi. Ramanem cu impresia ca daca nu avem un raspun clar pentru “ce va fi maine” nu vom avea nici puterea de a face fata la ce va fi maine.

Cristos spunea “Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.” Traieste acum, in acum. Fa munca ce-ti este pusa in fata acum si va fi de ajuns.

Necunoscutul trebuie imbratisat. Trebuie sa facem un aliat din el.

La fel cum preferi sa nu stii de dinainte ce se intampla intr-un film de suspans sau intr-o carte buna, la fel cum preferi sa descoperi plin de curiozitate ce au mai facut eroii din serialul preferat, tot la fel ar trebui sa abordam si viata pe care o avem. Plini de curiozitate.

Viata e o aventura. Uneori e comedie, alteori drama. Uneori poate devine plina de suspans, alteori poate capata caraterele sumbre ale unei tragedii. Nu ai de unde sa stii ce urmeaza. Poate ca maine, eroul principal (sau eroina) va avea parte de o schimbare brusca in “scenariu”. Poate ca abundenta de care nu te bucuri suficient acum va fi pierduta, sau poate ca suferinta la care acorzi prea multa atentie acum va fi stearsa complet de cineva sau ceva. Cine stie? Esential este sa intelegi ca vei face fata la absolut orice s-ar intampla si sa abordezi lucrurile cu o curiozitate de copil.

William Feather spunea “Destul de multi oameni rateaza partea lor de fericire nu pentru ca nu au gasit-o, ci pentru ca nu s-au oprit sa o savureze.” Mare dreptate avea! Nu?

Asadar, ACUM poti sa traiesti la maxim! Poti sa te darui pe cat poti de bine in munca ce o ai de facut si sa savurezi partile bune din viata ta ca si cum maine iti vor fi luate. Daca nu vezi partile bune ale vietii, intelege ca e doar o lipsa de atentie, poate o lipsa cronica de atentie. Partile bune sunt prezente tot timpul, doar ca, uneori, trebuie sa te uiti mai atent pentru a le vedea, poate mult mai atent decat ai facut-o in ultima vreme. 🙂