Depresia cronica
Toate lumea trece prin depresii, prin perioade de tristete, necaz, lipsa de chef, lipsa de placere, etc.
Majoritatea cad jos si se ridica, mai devreme sau mai tarziu. Viata isi reia cursul. Nu despre genul acesta de depresii vreau sa vorbesc aici.
Vreau sa vorbesc despre distimie (depresia cronica). Este una dintre cele mai handicapante boli ce pot afecta o persoana. Este o boala la fel de serioasa pe cat este diabetul.
Datorita simptomatologiei similare cu starea depresiva normala, este adesea subdiagnosticata si lasata netratata. Efectul este devastator boala rapind “viata” din viata oamenilor, transformadu-i adesea in veritabile fantome.
In formele avansate, sunt activati centrii neuronali ai suferintei, efectul fiind similar cu perceptia unei forme de durere fara sa simti o manifestare fizica sau o localizare a durerii respective. Este perceputa doar suferinta.
Cand suferinta devine prea ridicata, multe persoane aleg sa o curme brusc prin sinucidere.
Eu nu stiu de cand o am, pare a fi cu mine de o vesnicie. In ultima vreme am studiat-o mai mult si am sa continui sa o studiez probabil cat o sa traiesc.
Este, cum ii spuneam unei prietene, “My Death Star” , Death Star of Depression.
Am sa-i gasesc planurile, slabiciunea, si apoi am sa o distrug.
Pana reusesc sa compilez eu informatiile, cateva resurse pentru curiosi:
1. Prezentarea lui Robert Sapolsky. Descrie mecanismul biochimic si psihologic de aparitie si mentinere a distimiei.
2. e-couch. Programul online creat de Australieni pentru combaterea anxietatii si depresiei. Are nevoie de crearea unui cont dar este gratuit.
Din punct de vedere a lucrurilor pe care o persoana cu distimie le poate face pentru a imbunatatii situatia, urmatoarele au dat roade la mine:
1. Somn de calitate. O noapte in care dorm prost este cel mai adesea urmata de o zi proasta. Faceti orice pentru a imbunatati somnul.
2. Ceai/pastile de sunatoare. Am incercat mai intai pastile si m-am speriat de starea ciudata pe care mi-au dat-o. Le-am abandonat. Am incercat apoi ceai si starea ciudata tot a fost prezenta dar am reusit cumva sa continui cu ceai. Starea ciudata e prezenta doar in primele zile. Beau zilnic acum. Se pare ca sunatoarea nu functioneaza in distimie desi este eficienta in alte forme de depresie sursa.
3. Exercitiu fizic. Aici momentan am probleme dar cat am avut parte de mai mult exercitiu fizic eram mult mai bine.
4. Meditatia mindful. Inca nu am ajuns sa am o practica formala consecventa dar introducerea constientizarii in gesturile cotidiene a ajutat enorm. Am invatat sa nu mai lupt cu starile depresive si sa le las in pace. Trec mult mai repede acum.
5. Eliminarea alcoolului. Un pahar de vin la masa sau o bere in oras cu prietenii e ok. Tot ce trece peste, inrautateste lucrurile groaznic de tare. Recent, 3 beri intr-o seara mi-au dat peste cap 2 zile.
6. Socializarea. Discutiile cu prietenii ajuta. Nu-i nevoie sa discut despre depresie.
Cam atat deocamdata.
P.S. Am gasit mult confort in citatul urmator: “If you are going through hell, keep going.” – Winston Churchill
Nu cred ca o consideri o problema atat de serioasa pe cat zici. Pentru ca de exemplu, diabetul cu care compari depresia se trateaza la medic. La fel si depresia. Orice alta incercare cred ca este tratament ‘dupa ureche’. Mergi la psiholog, starea de care vorbesti este intr-adevar grava si are multe cauze. Pana nu le descoperi si pana nu le intelegi, nu poti sa scapi de ele, oricat ceai ai bea. Inconstientul este foarte complex, sa-l subestimezi este cea mai mare greseala pe care poti sa o faci. Iti zice asta cineva care este in terapie de 3 ani.
Ai grija de tine.
Am cautat un terapeut in care sa pot avea incredere. N-am gasit!
Cat despre tratamentul medicamentos serios… are rezultate destul de reduse (comparativ cu insulina) si are si efecte secundare destul de nasoale.
Foarte buna prezentarea profesorului Sapolsky…trec printr-o depresie de ceva vreme si este o experienta greu de digerat…si eu m-am gandit la terapie de multe ori dar niciodata nu m-am putut decide cu adevarat…simt ca ceva ma opreste…in alta ordine de idei, interesant blogul tau
Daca te hotarasti pe terapie, iti urez mai mult succes decat am avut eu.
Greu de gasit un terapeut care sa aiba ceva competenta reala in asa ceva.
Pana una alta poti incerca ce am enumerat aici.
Socializarea face minuni la mine. Am prieteni minunati.
O foarte apropiata cunostina a avut probleme cu depresia toata viata si, anul acesta, problema si-a atins culmea. Acum ia si medicamentatie si face si psihoterapie. Am cunoscut-o personal pe doamna psiholog si cred ca este foarte priceputa. Pot oferi referinte, daca e nevoie.
Cunosinta este mult mai bine acum, dupa cateva luni de tratament.
multam frumos de oferta Cristi.
Terapeuta este din Bucuresti?
Stii cumva ce forma de terapie practica?
Petre, scrii frumos. Imi plac povestile tale si te felicit pt deschiderea cu care le impartasesti. De cateva luni am descoperit cursurile de Positive Psychology de la Harvard University: http://www.tudou.com/programs/view/_IN5K1Ei1Rg/
Eu le recomand din tot sufletul.
Sper sa-ti placa si sa te inspire
Oricum… multumesc frumos de sugestie.
Si eu am mari probleme si ma lupt cu depresia de mai bine de 10 ani.
Am incercat cu diversi psihologi insa nu am fost multumita de niciunul
Te-ai simtit trista cand ai vazut ca incerci la unul si la altul si situatia nu se schimba prea mult?