La cine te duci sa ceri un sfat sau macar o directie daca suferi de depresie si vrei sa apelezi la cel mai bun din domeniu?

Care-i topul 10 de experti ce au tot timpul agenda plina?

Unde sunt psihologii ce se specializeaza in asa ceva?

Unde sunt specialistii care stiu de ani de zile despre rolul ketaminei in abordarea depresiei?

Dar cei ce-ti pot explica mai bine cum e cu tratamentul prin electrosocuri astfel incat sa nu mai ramai cu impresia creata de Zbor deasupra unui cuib de cuci?

Ce psihologi s-au specializat in MBCT?

Ce psihologi privesc cu interes la Beating The Blues si la e-couch intrebandu-se unde ar putea gasi specialistii IT ca sa implementeze si la noi ceva similar?

Unde-s specialistii nostri in CBT, DBT, ACT, etc. ?

Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack in everything
That’s how the light gets in.
– Leonard Cohen in Anthem

Buna prietene drag, ne stim de atat de mult timp. Mi-ai placut de la inceput dar te-am inteles aiurea.

Acum, te inteleg altfel. Nu te inteleg corect, doar altfel.

Cand ne-a facut Cohen cunostinta, m-am indragostit de defectul din tine. Poate oglindirea propriilor defecte mi-a trezit un sentiment de apartenenta, eram din grupul tau, un defect si eu.

Dar nu esti prin defect, si nici prin lumina. Ce esti? Cine esti? Cum esti?

wabi-sabi

Eternul efemer, sunet inghetat in timp, mugur pregatit sa moara in inflorire.

Nu mai stiu nimic.

Nimic, nimic.

Sau stiu ca stiu nimic. Sau poate nu.

Si tot ce simt e aceasta recunostinta intensa ce vine de nicaieri in drum spre nicaieri.

Din mine, spre mine, prin mine.

Sunetul luminii ce razbate prin crapaturile sufletului meu.

Am redescoperit visarea. Placerea de a-mi lasa mintea sa hoinareasca in timp ce merg.

La un moment dat, visarea mi-a fost intrerupta de un fluierat. Cineva doinea.

Nu am mai auzit de mult pe cineva cantand asa si mi-am dat seama cat de trista era realizarea.

Ne inchidem in noi si uitam sa dam dovada ca nu suntem cadavre ambulante. Uitam sa ne impartasim doinele.

A doua intalnire de bun augur a fost cu un caine ce incerca sa-si muste propria coada. Se tot invartea in cerc. Acum imi pare rau ca nu l-am filmat. ^_^

M-a facut sa zambesc si mi-a reamintit cate de putin am nevoie uneori pentru a fi fericit.

Nu ma uit la TV si cu atat mai putin la stiri dar, in timpul pranzului, mai iau contact accidental cu ce se mai intampla.

Evenimentele de genul acesta imi aduc aminte de propria depresie si de sentimentul de profunda deconectare pe care il simt atunci cand o persoana priveste boala asta ca pe un moft.

Imi aduc aminte de dureri de masele in care as fi dat ORICE sa opresc durerea. Oare as fi fost bucuros sa-mi fie criticata durerea? Sa fie bagatelizata?

Si daca durerea aceasta nu s-ar fi oprit, daca handicapat de incapabilitatea de a ma concentra datorita durerii, handicapat de incapabilitatea de a mai fi de folos celor din jur as fi ajuns sa aleg sa nu mai exist, oare as fi fost criticat si eu?

Etichetat drept las? Egoist?

Oare chiar as fi fost egoist sa refuz chinurile lui Prometeu fara vreo vina sau fara vreun sens?

Asta este ce nu inteleg cei mai multi. Un deprimat sufera. Poate nu-i capabil sa-ti spuna ce-l doare dar suferinta este pe cat se poate de reala.

Imagistica functionala moderna chiar a reusit sa demonstreze activarea centrilor responsabili de perceptia suferintei.

Iar daca e greu sa suporti suferinta cauzata de o durere cunoscuta, stai sa vezi cum e cand nu-ti dai seama de ce suferi, sa vezi cum e cand suferi fara sa te doara.

Cand iti vine sa plangi si nu stii de ce. Cand cei dragi te intreaba “Ce ai? Ce ai patit?” si nu stii ce sa le spui pentru ca nici tu nu intelegi prea bine ce ti se intampla.

Acum sunt intr-o perioada mai buna. Acesta este si motivul pentru care am avut energia sa scriu acesta articol.

L-am scris pentru cei ce il inteleg cu adevarat. Nu stiu cat ajuta… dar macar sa stiti ca nu sunteti singuri prin iadul acesta si ca mai exista si zile mai bune.

Pentru mine o zi buna a fost azi. Pentru altii poate e maine.

Pentru altii, mai putin norocosi, maine deja nu mai exista.

1C13.13: Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Credinta a cazut prima. Am devenit prea constient de lumea de minciuni si de discordie intretinuta de dogma bisericilor, prea constient de rolul jucat de acestea in indepartarea omului de langa om. Am plecat singur in cautarea Adevarului. La fel ca protagonistul din “Dragoste de viata” am inceput, incetul cu incetul, sa renunt la parti din bagajul pe care il taraiam dupa mine. N-am simtit lipsa la nimic din ce am lasat in urma.

Nadejdea m-a parasit ieri. Probabil ca va ramane prin preajma, urmandu-ma la doi pasi in spate. Nu-i mai acord atentie.

Si acum ramane doar iubirea. Thoreau avea dreptate, sufletul creste prin scadere nu adunare.

Relatiile autentice ne permit sa daruim iar constientizarea faptului ca am facut viata cuiva mai frumoasa, nu poate fi comparata cu nimic.

Asta-i iubirea autentica: sa te vad clar, asa cum esti, sa ma vezi clar, asa cum sunt. Iar daca-mi permiti acest lucru, daca imi oferi acest cadou minunat, ce-mi pot dori mai mult?

Atunci cand daruim suntem vii sau mai precis, acel ceva ce este viu in noi isi face simtita prezenta.

In absenta daruirii, ne uscam la fel ca o planta fara apa.

Un business sau ONG ce adreseaza aceasta SETE are multe de castigat. Partea tricky este clara… acel business/ONG trebuie sa fie autentic, sincer, transparent si automat vulnerabil.

Pentru asta este nevoie de curaj.

Momentul in care primitivul a ales sa NU isi mai asculte instinctul. Momentul in care a ales sa traiasca dupa un set de valori.

Momentele in care spui NU favorizeaza aparitia momentelor in care constientientizezi ca spui NU.
Cand constietizezi ca spui NU, ajungi sa intelegi ca spui DA, DA la ALTCEVA. Si atunci intelegi ca tu controlezi show-ul.

De 5 ani tot spun NU carnii. De ce? Pentru ca pot spune NU.
Pentru ca am ales sa traiesc intr-o lume in care animalele nu mai sunt macelarite pentru a-mi umple mie burta.
E un aspect minor pe care am descoperit ca POT sa-l controlez.

E linia pe care EU am trasat-o in nisip.

Am aparat-o mai mult inconstient pana acum dar ajungand sa o inteleg mai bine mi-am dat seama ca e momentul pentru ofensiva.

Am sa incep sa spun NU mai des.

Este atat de usor sa ne focalizam pe problemele noastre marunte dar oare cati dintre noi sunt constienti ca 1 din 8 oamenii acestei planete nu au acces la apa curata.
Cand a fost ultima data cand ti-a fost sete? Dar cu adevarat sete.
Si daca trebuia sa mergi 2 km pentru a face rost de apa?

Dumnezeu este ceva misterios. Oamenii din cele mai vechi timpuri au fost atrasi de acest mister, mai ales cand au vazut misterul in alti oameni.
Unii indivizi pur si simplu pareau plini de acest mister.

Cunostintele pe care aceste persoane le exprimau, modurile in care le exprimau, erau foarte foarte diferite de ce facea un om de rand.

Intr-o incercare de a intelege mai bine acest mister, oamenii au dezvoltat tot felul de ritualuri de invocare a acestui mister si, uneori, chiar pareau a functiona.
Treptat sau brusc, unii indivizi deveneau plini de mister si incepeau sa vorbeasca altfel, sa se comporte altfel.

Acesti mistici au incercat sa transmita esenta divinului dar aceasta esenta nu poate fi transmisa pentru ca face parte dintr-un alt plan de existenta.
Misticii au lasat cunostinte in urma dar cunostintele respective nu contineau intelepciunea lor. Oamenii citeau sau asculta aceste cunostinte si de cele mai multe ori nu era nimic schimbat in ei. Erau uimiti, impresionati de frumusetea cunostintelor DAR la scurt timp dupa ce erau expusi la ele reveneau la linia de baza. Nimic schimbat.

Rumi exprima foarte bine problema cu absenta misterului din invataturi:

Ratiunea este ca un ofiter cand apare Regelel
Ofiterul isi pierde toata puterea si se ascunde.
Ratiunea este umbra aruncata de Dumnezeu; Dumnezeu este soarele.

Nu am inteles exact citatul acesta pana azi dimineata. Azi dimineata mi-a picat fisa. Cunostintele sunt ca un meniu la un restaurant. Exprima foarte clar ce poate fi comandat de mancare dar, singure, nu hranesc cu nimic. Cunostintele sunt etichete, concepte, ireale.

Actiunea exprima cunostintele. Actiunea hraneste. Actiunea lasa umbra de mai devreme.

Tot Rumi spune:

Vinde-ti desteptaciunea si cumpara uimire.
Desteptaciunea este doar opinie, uimirea este intuitie.

A acumula cunostinte este adesea inutil. Stii foarte multe dar daca la asta se reduce totul, nu contribui cu nimic. Uimirea este alta poveste. Uimirea este curiozitate, cercetare, joaca, descoperire. Un copil plin de curiozitate exploreaza. La inceput nu stia nimic, la sfarsit are un munte de cunostinte. Adultii pierd prea mult din aceasta uimire, din aceasta curiozitate.

Adultii sunt focalizati pe tinte. Un copil ce intarzie la scoala pentru ca se opreste sa cerceteze castanele cazute pe trotuar, “greseste” in ochii adultilor. Tinta era scoala.

Un alt moment in care explorarea, uimirea si descoperirea capata din nou importanta este atunci cand te indragostesti. Fie ca este vorba de o persoana sau de o idee, comportamentul este acelasi. Nu mai judeci “cum trebuie”, incepi sa faci alegeri ce par ilogice celorlalti.

Tot Rumi atrage atentia ca in momentele acestea de trezire, traim cu adevarat:

Lasa indragostitul sa fie dizgratios, nebun, aiurit.
Cineva treaz isi va face griji ca evenimentele se vor termina rau.
Lasa indragostitul in pace.

Genul acesta de descrieri ale Adevarului, genul acesta de “umbre” desi nu sunt egale cu Adevarul il exprima pe cat este uman sa fie exprimat.

Misticii stiu, teologi doar cred ca stiu.

Dar ce are de a face toata povestea aceasta cu ateismul. Ei bine, misterul acesta este o componenta a mintii, ceva ce se intampla in creierul anumitor persoane. Cred ca este un proces cognitiv despre care se stie prea putin.

Poti sa vezi in aceasta manifestare o expresie a divinului sau nu. Frumusetea evenimentlui in schimb ramane. Cum spunea Douglas Adams:

Nu-i de ajuns sa vezi o gradina superba fara sa trebuiasca sa crezi ca sunt zane la capatul ei?

Aceasta “prezenta divina” despre care am incercat sa vorbesc mai devreme cred ca este un fenomen cognitiv insuficient studiat. Acest fenomen cognitiv este prezent atat la misticii diverselor religii cat si la cercetatorii stiintifici. Efectele lui sunt vizibile la Rumi, de Mello, Tagore sau Gibran dar si la Feynman, Sagan sau deGrasse Tyson. Poate intr-o zi o sa-l intelegem mai bine. Pana atunci trebuie sa constientizam ca el exista si eu cred ca este de dorit in viata noastra a tuturor.

“In retrospectiva, toate revolutiile par inevitabile. Inainte sa se intample, toate revolutiile par imposibile.” – Michael McFaul

Romania are nevoie de inca o Revolutie. Multe persoane se revolta dar prea putini inteleg ce este necesar.
Cu cateva exceptii, cei mai multi sunt ANTI-X. Anti Base, anti Boc, anti coruptie, anti manele, etc.
A fi anti ceva nu rezolva nimic. La o ora de chimie, un elev batea ritmul unei melodii pe o carte. Profesoara ii spune: Ionica, nu mai bate in carte iar Ionica se apuca sa bata ritmul pe banca. N-a rezolvat nimic profesoara.
Adevaratele revolutii apar cand oamenii se unesc sa lupte PENTRU ceva. Liberté, égalité, fraternité.
Exista in Romania libertatea de a te bucura linistit de pe urma muncii tale?
Exista in Romania egalitate in efectele pe care le are criza la nivelul tuturor paturilor sociale?
Exista in Romania fraternitate si unitate in lupta pentru un viitor mai bun?

Romanii sufera de pe urma mitului Salvatorului. La fiecare votare abia asteapta sa vina cineva care sa le spuna “Eu rezolv toate problemele!”. Treziti-va oameni buni! Nici o persoana nu are puterea sa ne salveze! Singura persoana valida este vecinul de la 2 cu care te poti uni sa faci ceva.
Puterea este in mainile noastre si singurul mod in care se pot schimba lucrurile este sa ne unim in jurul unor valori.

“Problema cu lumea in care traim este ca prostii sunt fuduli si inteligentii sunt plini de dubii.” – Bertrand Russell

“La naiba cu Indoiala. O dispretuiesc. O dispretuiesc impreuna cu vagauna supuranta de Rezistenta din care s-a tarat. N-am sa dau niciodata inapoi. Nu am sa daruiesc NICIODATA muncii mai putin de 100%. Daca o sa ma prabusesc in flacari, asta este. O sa ma ridic.” – Steven Pressfield.

Am auzit destule voci care vorbesc despre o noua formatiune politica ce ar putea sa rezolve lucrurile. Asta-i ca si cum ai pune carul in fata boilor.

O formatiune politica valida, in contextul actual, este o eticheta pusa unei miscari. Un costum Armani care sa acopere cicatricile bataliilor. Mai intai trebuie sa lupti pentru valorile pe care le-ai ales si abia apoi sa le impachetezi intr-o forma dragalasa si prezentabila.

Poate va intrebati ce putem face? ORICE! Cu valorile in fata putem incerca absolut ORICE!
Daca nu functioneaza, incercam altceva. Nimic nu-i mai nebun decat a nu face nimic!

Daca nu-ti convine povestea Romaniei scrisa de actuala conducere a tarii, nu-i suficient sa te revolti si sa spui ca nu-ti place. Ai OBLIGATIA de a scrie propria poveste, obligatia de a fi un autor ce contribuie la povestea propriei culturi.

Asadar vorbeste cu vecinul de la 2, incepe ceva, ORICE!

“Incepe prin a face ce este necesar, apoi ce este posibil si, brusc, faci imposibilul.” – Sf. Francisc de Assisi

In incheiere va las cu vorbele Maestrului Gandhi:

“Cand intru in disperare, imi aduc aminte ca de-a lungul istoriei calea Adevarului si a Iubirii a castigat intotdeauna. Au fost tirani si ucigasi si, pentru o vreme, pareau invincibili dar in final toti au cazut. Gandeste-te… toti.”