Să-ți ieși din minți cred că-i cel mai frumos lucru ce ți se poate întâmpla.
Fiecare tradiție produce la un moment dat mistici ce formalizează scoaterea oamenilor din propria minte.
În Est, maestrii zen dau sarcini paradoxale discipolilor: “Care-i sunetul scos de o aplăudare cu o singură mână?”
Unii devin frustrați și abandonează alții își pierd mințile și înteleg.
În Vest e mistica crestină ce cere o deplasare cu o viteză din ce în ce mai mare spre perfecțiune, spre Divin.
Mulți ating viteza maximă, devin la rândul lor frustrați că nu mai pot acceleara și intră în noaptea întunecată a sufletului.
Unii renunță, alții persistă în ciuda ineficienței și la un punct își ies din minți.
Se lovesc brutal de zidul Paradisului și, din energia impactului, mai este format un portal prin care lumina pătrunde în lume.
