Timpul

Un rau ce ne taraie pe toti spre uimire.
Uneori apa e lina, alteori involburata.
O cascada, umbra de salcii.

Curgerea lui e un mister pentru cei mai multi.

Dar sunt unii, binecuvantati si blestemati in aceiasi masura.
Vad raul mai clar, ii vad meandrele, vad bifucatii, vad mai departe.

Si daca se gasesc oameni sa-i asculte, sunt binecuvantati.
Dar, de cele mai multe ori, cuvintele lor sunt pline de bizar. O rupere de la prezent. Visari inutile.

In universul Dune, Pardot Kynes, un ecologist visator, le povestea fremenilor despre transformarea unei planete desert intr-o planeta albastra.
Inconstient ca acestia il condamnasera deja la moarte, povestea despre cum efortul generatiilor pe o perioada de 400-500 de ani poate transforma desertul in verdeata.
Povestea lui a fost atat de credibila incat fremenul desemnat sa-l asasineze a preferat sa se sinucida si astfel sa dea forta de profetie povestii.
Si au realizat transformarea. Arrakis a devenit planeta albastra.

Acesta este forta viziunii, forta disciplinarii prezentului pentru un viitor mai bun. Forta acceptarii rolului pe care il ai in istorie.

Lucrul acesta pare a lipsi romanilor. Interesati de nevoile lor imediate, nu le pasa ce se intampla cu doua generatii mai departe.
Consuma asa cum spalarea de creiere ii invata sa consume.
Case mai mari, masini mai mari si mai scumpe. Risipa si egoism maxim.

Cat din resurse sunt dedicate la placerea hedonica a momentului si cat sunt dedicate implementarii unui viitor mai bun?
Iar daca noi suntem momentan intr-o mare buda, oare nu este in parte si alegerilor pe care cei de dinaintea noastra le-au facut?
Sunt ei vinovati? Nu mai vinovati decat sunt noi acum.

Ce putem face? Intr-un cuvant: TOTUL.
Poate deveni Romania o tara exemplu la nivel mondial?
Desigur! Exista atat potential neutilizat in tara aceasta incat daca am recruta si 10% din el Romania ar deveni motorul Europei.
Suna bizar, nu? Dar uita-te in inima ta, ce ai fi tu daca ai da cu 10% mai mult din geniul tau? Ce impact ai avea?
Iti e frica sa privesti acolo. Nu?
Si mie imi e frica!

Dar frica asta pe care imi este atat de greu sa o infrunt singur isi pierde din putere atunci cand o abordez alaturi de aliati.

Aici imi sta speranta si optimismul. Am gasit aliati.
In curand incepe si razboiul.