Actori

Ce dragut – sa nu simti nimic si totusi sa fii creditat ca fiind viu. – Kurt Vonnegut

Ne jucam rolurile 24 de ore din 24 si ajungem atat de buni in a ne preface ca traim incat ajungem sa confundam existenta cu viata.
Ajungem mai mult sau mai putin ca legumele de la terapie intensiva, sustinuti in “viata” de obiceiuri. Mare lucru nu facem. Zilele se contopesc intr-o masa amorfa de banal.

Sub presiunea lui ieri, azi devine inca un pas spre fad, spre gri, spre nefiinta.

Din cand in cand mai apare cate un om sau poate un eveniment si ne zguduie fiinta. Ne readuce aminte ca exista culoare, sunet si miscare in lumea aceasta iar viata nu-i un exercitiu de acomodare la plictiseala ci un dans, o simfonie, o avalansa de culori.

Si ce faci cand se intampla lucrul acesta? Il ignori pentru ca-ti strica piesa cu care esti obisnuit? Il dai la o parte pentru ca doare prea mult sa constientizezi ca dormi? Il respingi cu toata puterea pentru ca mai usor sa faci lucrul acesta decat sa-ti asumi curajul de a-ti infrunta fricile?

Trezirea este foarte incomoda. “Traitul” este foarte solicitant pentru ca implica asumarea responsabilitatii. Nu mai poti da vina pe nimeni pentru ce simti. Daca nu-ti place unde esti, tu esti cel sau cea care trebuie sa actioneze. Confortul inactiunii nu mai este disponibil.

Dormitul este mult mai usor. Este mult mai usor sa spui “maine”. Este mult mai usor sa ai pretentia ca cel de langa tine sa se schimbe. Este mult mai usor sa dai vina pe cineva. E mult mai usor sa ramai la fel.

Asa ajunge lumea sa joce “Cine are dreptate?” in loc sa joace “Sa facem viata minunata!”