Month: February 2010

Actori

Ce dragut – sa nu simti nimic si totusi sa fii creditat ca fiind viu. – Kurt Vonnegut

Ne jucam rolurile 24 de ore din 24 si ajungem atat de buni in a ne preface ca traim incat ajungem sa confundam existenta cu viata.
Ajungem mai mult sau mai putin ca legumele de la terapie intensiva, sustinuti in “viata” de obiceiuri. Mare lucru nu facem. Zilele se contopesc intr-o masa amorfa de banal.

Sub presiunea lui ieri, azi devine inca un pas spre fad, spre gri, spre nefiinta.

Din cand in cand mai apare cate un om sau poate un eveniment si ne zguduie fiinta. Ne readuce aminte ca exista culoare, sunet si miscare in lumea aceasta iar viata nu-i un exercitiu de acomodare la plictiseala ci un dans, o simfonie, o avalansa de culori.

Si ce faci cand se intampla lucrul acesta? Il ignori pentru ca-ti strica piesa cu care esti obisnuit? Il dai la o parte pentru ca doare prea mult sa constientizezi ca dormi? Il respingi cu toata puterea pentru ca mai usor sa faci lucrul acesta decat sa-ti asumi curajul de a-ti infrunta fricile?

Trezirea este foarte incomoda. “Traitul” este foarte solicitant pentru ca implica asumarea responsabilitatii. Nu mai poti da vina pe nimeni pentru ce simti. Daca nu-ti place unde esti, tu esti cel sau cea care trebuie sa actioneze. Confortul inactiunii nu mai este disponibil.

Dormitul este mult mai usor. Este mult mai usor sa spui “maine”. Este mult mai usor sa ai pretentia ca cel de langa tine sa se schimbe. Este mult mai usor sa dai vina pe cineva. E mult mai usor sa ramai la fel.

Asa ajunge lumea sa joce “Cine are dreptate?” in loc sa joace “Sa facem viata minunata!”

Chemarea la aventura

Suntem chemati constant la aventura si de cele mai multe ori aceasta chemare este refuzata.
Blocati in primul pas al calatoriei eroului, asteptam salvare din exterior.
Aceasta asteptare devine de multe ori un iad personal. Viata incepe sa para din ce in ce mai grea, din ce in ce mai lipsita de gust.
E modul bizar in care universul se razbuna pe refuzul nostru de a fi tot ce putem fi.

Daca ai fost plictisit, daca ai simtit povara asteptarii unui eveniment, dorinta ca aceasta zi sa se termine odata, atunci ai simtit efectele negative ale acestui refuz.
Aceste efecte se vor acumula pana cand unul dintre cele doua destine se va implini: ori te ridici si iti accepti identitatea de erou ori mori.

E plina lumea de morti vii, umbre de oameni ce trec dintr-o zi intr-alta fara a sesiza o diferenta prea mare intre ele. Zilele lor sunt copii xerox ale unor cosmaruri din tinerete, copii din ce in ce mai sterse.

Eu ma trezesc din cand in cand traindu-mi cosmarul si incep sa caut calea de iesire din el.

The wretch, concentred all in self,
Living, shall forfeit fair renown,
And, doubly dying, shall go down
To the vile dust, from whence he sprung,
Unwept, unhonour’d, and unsung.
Sir Walter Scott