Month: October 2009

Iubirea nu-i un sentiment

Iubirea este o nevoie!

“Dragostea nu moare niciodata din cauze naturale. Ea moare din cauza ca nu stim sa o intretinem. Moare din cauza greselilor, tradarilor si orbirii noatre. Moare de boala si rani…” – Anais Nin

Daca nu intelegem iubirea, greu vom putea sa o alimentam, sa o hranim, sa o intretinem.
Ea este o nevoie ce este alimentata prin ajutor, confort si acceptare.

Ea este o nevoie bidirectionala. Avem nevoie atat sa fim iubiti cat mai ales sa iubim. Un partener de calitate te va face sa iubesti mai mult si astfel sa fii mai mult.

Deci, unde ai nevoie de ajutor? Ce inseamna confortul pentru tine? Care sunt momentele in care ai vrea sa-ti fie acceptate opiniile? Si apoi reversul? Ce te aprinde cu adevarat, cum ai vrea sa ajuti? Cata atentie acorzi confortului celui de langa tine, ce inseamna acest confort pentru el/ea? Care sunt momentele cand e mai bine sa arati compasiune decat sa demonstrezi ca ai dreptate?

Intrebarile de mai sus duc la raspunsuri ce pot hrani o relatie, o pot intretine, o pot face sa creasca, sa infloreasca, sa ajunga la maturitate.

Iubeste si fa ce vrei!

Este doar o mica problema. Pe masura ce iubesti… mori!

Acest “eu” dispare si atunci normal ca apare frica. Este probabil o manifestare a instinctului de autoconservare.

In Bab’Aziz, batranul dervish spune ca la fel cum un copil nenascut, in intunericul pantecului mamei, nu stie nimic despre minunile acestei lumi, tot la fel nici noi nu stim nimic despre minunile ce ne asteapta dupa moarte.

Noi avem totusi un avantaj, putem experimenta minunea mortii, a non-existentei. Toti cei ce au trecut prin asa ceva o descriu ca pe o stare extatica.

Caracteristica principala pare a fi absenta timpului si absenta eului. Mihaly Csikszentmihalyi numeste starea aceasta Flux.

Multi am trecut prin asa ceva atunci cand iubirea fata de cineva sau fata de ceva ne-a topit eul. Este un sentiment aparte… paradoxal nu simti nimic pentru ca nu mai exista “cineva” care sa simta. Este vorba mai mult de o identitate.

Este vorba de starea de libertate. Cred ca doar iubirea te poate elibera.

Toti misticii spun asta dar multi inteleg gresit sensul cuvintelor. Au impresia ca sunt incompleti si ca aceasta “iubire” va veni si le va umple viata.

Adevarul in schimb este ca iubirea este deja in noi intr-o forma inerta. Tot ce trebuie sa faci pentru a o descoperi este sa o aprinzi.
Iar cand iubirea este aprinsa, cand esti mistuit complet in focul ei, descoperi libertatea despre care vorbeau misticii.

Blog Action Day 2009


Este iar 15 Octombrie. In aceasta zi, bloggeri din lumea intreaga se unesc intr-o singura voce pentru a discuta despre un subiect arzator. Anul acesta este vorba de schimbarile din clima.

Eu cred ca schimbarile acestea sunt simptomele unei probleme mult mai grave. Omul a incetat sa mai iubeasca cum trebuie.
Spunea cineva ca iubire este a planta copaci la umbra carora nu vei ajunge niciodata sa te odihnesti.
Ce forma mai avansata de iubire poate fi decat o forma in care sa darui fara sa astepti nimic in schimb? Sa darui pentru actul daruirii.

Privind la planeta ca un tot, omul pare a fi mai intersat de consumul aberant de resurse decat de a iubi. Atat timp cat nevoile lui imediate sunt satisfacute, nu este interesat de consecinte.

Acest egoism meschin poate fi recunoscut in radacina tuturor relelor de pe pamant. In suferinta celor de care nimeni nu mai are grija, in distrugerea locuintei generatiilor viitoare.

Efectele acestui egoism sunt simtite si de generatia noastra dar, dupa ce vor fi amplificate de trecerea timpului, oare cum vor fi simtite de copiii nostri?

Tu de ce nu te schimbi? De ce nu aduci mai aproape hegemonia iubirii?

De ce nu te schimbi? O intrebare esentiala pe care nu mai putem sa o ignoram, o intrebare a carui raspuns nu ne mai permitem sa-l amanam pentru o zi cand foamea de consum ne va fi satisfacuta.

Nu stiu ce efect poate avea un astfel de articol dar prefer sa fiu o picatura din valul schimbarii.

Speranta

Vazusem zilele trecute un citat din Rabindranath Tagore:

Fiecare nou nascut vine cu mesajul ca Dumnezeu nu si-a pierdut inca speranta in om.

Dumnezeu inca mai spera ca poate o sa punem osul la treaba si o sa restauram Paradisul la frumusetea de odinoara.
Din pacate multi nu-s atrasi de aceasta datorie divina, prefera sa-si petreaca timpul oferit pe acest pamant intr-o starea perpetua de amorteala din care poate mai ies uneori pentru a se certa sau, cum descria un desen, omorandu-se pentru a demonstra ca Dumnezeul lor e mai plin de compasiune.

Si totusi, speranta dainuie. In fiecare zi sunt aduse pe lume noi focare de iubire, noi flacari vii menite sa curete lumea aceasta de urat.

Lung e drumul

Lung e drumul si uneori tare anevoios.
Zile obositoare si aparent fara sfarsit.
Un drum ce se incapataneaza sa tina orizontul departe.

Si uneori ajungi la destinatie si destinatia nu-i cu mult mai buna decat drumul.
Toata munca, tot efortul depus, toate chinurile indurate par a fi in zadar.

O recompensa prea marunta.

Si intr-un moment de luciditate iti dai seama. Ai pierdut, ai pierdut inca o lupta pentru ACUM.
Inca un set de clipe in care ai fi putut fi fericit ti-au fost rapite pe vecie.

Si te ridici. Iti privesti ranile, zambesti si mai faci un pas in fata.

Privesc in stanga si in dreapta, a innebunit padurea. Spectacol maiestos pus in scena pentru eternul ACUM.
Clipesc si e gata inca un act. Zambesc si las momentul sa treaca admirandu-l in tacere.

Lung e drumul si uneori atat de frumos.

Resuscitarea Regulii de Aur

Toate religiile mari ale lumii au un filon comun. Regula de aur: “Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”.
Din pacate, datorita oribiri cauzate de dogmatism, de multe ori este incalcata aceasta regula elementara.
Astfel se ajunge la conflict si violenta inter-religioasa.

In peregrinarile mele pe diverse forumuri sau site-uri ce permit discutii, am intalnit nenumarati habotnici ce recurg uneori la limbaje groaznice in dorinta de a-si promova sau apara ramura religioasa careia apartin. De cele mai multe ori conversatia degenereaza in violenta verbala, jigniri de tot felul, etichetari peiorative.

Sectiunile dedicate religiei seamana cu campuri de lupta. Conflicte scapate de sub control de majoritatea moderatorilor.

De ce nu ne putem intoarce la un filon comun cu care suntem toti de acord?
De ce nu putem respecta aceasta simpla regula si sa adaugam ce avem de spus DOAR daca nu o incalca?
Cum spunea Louie, “Lumea aceasta poate fi o Lume Minunata daca i-am oferi aceasta sansa.”