Oamenii acestei lumi sunt ca trei fluturi in fata unei flacari de lumanare. Primul s-a apropiat si a spus: Stiu despre iubire. Al doilea a atins usor flacara cu aripile si a spus: Stiu cum arde focul iubirii. Al treilea s-a aruncat in inima flacarii si a fost mistuit. El singur stie ce e iubirea adevarata.
– Bab’Aziz
4 replies on “Poemul fluturilor”
Superb!
Daca nu ai vazut filmul, il recomand cu caldura. 🙂
Cautam iubirea adevarata sau poate suntem idealisti. Mai pesimist ar fi sa spunem ca ea nu exista, insa putem fi luati pe nepregatite. O recunoastem? O acceptam fara a duce o lupta cu noi? Ne vom deschide aripile spre ea asemeni fluturelui? Si daca vom fi mistuiti? E o nesiguranta care ne apasa, pentru ca ea iubirea ne stapaneste. Pierdem controlul, stapanirea de sine. Unii ar spune ca e vorba de instinct, unii ca e ceva pasager. Insa… continuam sa credem. Si cand vom fi intrebati daca am cunoscut-o, un zambet nostalgic se va asterne pe buze.
Iubirea adevarata este tot timpul in noi, ingropata sub un multe de preconceptii. Bine mai spunea Maestru cand spunea:
“Understand the obstructions you are putting in the way of love, freedom, and happiness and they will drop. Turn on the light of awareness and the darkness will disappear. Happiness is not something you acquire; love is not something you produce; love is not something you have; love is something that has you.”