Tema centrala in viata mea. Unele persoane o vad ca pe o continua nemultumire, altele ca pe o incercare de a ma imbunatati.
Esential este totusi ca ma preocupa schimbarea.
Azi am citit un lucru interesant: “Nu poti schimba cine esti. Poti schimba doar ce stii si cum aplici ce stii.”
Cunostinte gasesti pe toate drumurile, chiar ma apucasem la un moment dat sa strang o parte dintre cunostintele legate de schimbarea pozitiva pe site-ul optimism.ro
Din pacate cunostintele sunt aproape inutile. Daca nu sunt dublate de aplicarea lor, nu prea au valoare.
Poti citi munti de carti, sa ai cunostinte enciclopedice despre un domeniu sau altul, tot nesatisfacut ramai. Este ca si cum ai citi meniul intr-un restaurant. Pana nu pui mana si mananci ce scrie in meniu, tot flamand vei fi.
Imi dau seama ca-s imatur… am uneori pretentia sa vina cineva si sa-mi dea cu lingurita supita. In lipsa unor astfel de persoane… fac foamea de cele mai multe ori.
Viata este intradevar un banchet la care stau si rabd e foame.
Cam prosteasca atitudinea dar, daca am devenit constient de ea, inseamna ca poate pun mana sa fac ceva… sa pap ceva. Poate devin progresiv mai putin tampit. 🙂
Ok… am ajuns din nou la refren…
Oh Lord I’m a poor man
With all the riches I can hold I’m a beggar
And I’m sitting on a beach of gold
Am terminat de vazut “Philosophy: A Guide to Happiness”, o serie de 6 filmulete create de Alain de Botton. Fiecare filmulet are o tema principala si trateaza modul in care unul dintre cei 6 filozofi alesi ca inspiratie a abordat-o.
Sunt superbe si chiar daca nu am fost de acord cu anumite parti am descoperit lucruri utile. Unele idei imi erau familiare si au fost clarificate suplimentar, altele au fost noi.
Prima tema tratata este increderea in propria persoana. Filozoful ales este Socrate. Pe scurt, toti suntem predispusi erorilor de gandire. Opiniile pe care le avem sunt adesesa preluate de la cei din jur in loc sa fie dezvoltate in interior pe baza faptelor cunoscute. De multe ori avem o idee diferita de grupul din care facem parte si lipsa increderii in propria persoana inseamna ca vom avea tendinta sa o consideram gresita daca grupul o considera gresita. Socrate ofera un instrument prin care ideile pot fi testate temeinic astfel incat sa fie aduse cat mai aproape de Adevar. Cand idee este clarificata, cand este mai bine inteleasa, avem mai mult mai multa incredere in ea si astfel vom avea mai multa incredere in noi cand o vom exprima.
A doua tema este fericirea. Filozoful ales este Epicur. Ideea principala exprimata este o clarificare a diferentei dintre ce vrem si ce avem nevoie. Epicur considera ca pentru fericire avem nevoie doar de 3 lucruri: prieteni, autosuficienta si o analiza a vietii. Este tras si un semnal de alarma fata de consumerism. Se atrage atentia asupra faptului ca bombardamentul publicitar creaza o false nevoie pentru anumite lucruri. La sfarsitul filmului, autorul discuta cu o firma de publicitate cum ar putea fi facuta reclama la anti-consumerism si reusesc sa dezvolte cateva idei destul de interesante. Abordeaza lucrurile sarcastic si vin cu slogane de genul: “Umple-ti golul din viata ta cu un produs.” Campania pe care o selecteaza totusi consta intr-o imagine simpla a unei vile cu o masina sport in fata ei si cu un mare asterix ce era explicitat in partea de jos: “Happiness not included” (Fericirea nu este inclusa)
A treia tema este furia. Filozoful ales este Seneca. Ideea transmisa este ca furia este cauzata de expectative prea ridicate, este cauzata de un optimism exagerat. Atunci cand ne asteptam ca totul sa decurga perfect evident ca vom fi dezamagiti. Este indicat astfel sa fim mai rezervati in ceea ce priveste previziunile, sa ne pregatim mental pentru dezamagiri, pentru situatii nefavorabile si astfel, cand situatia va aparea, vom face mai bine fata furiei. O nota personala: am privit mult timp stoicismul ca fiind o forma de fatalism complet nepotrivita pentru mine, abia dupa ce am citit accidental “Despre scurtimea vietii” din Dialogurile lui Seneca am ajuns sa-l inteleg si sa-l admir.
A patra tema este stima de sine. Filozoful ales este Michel de Montaigne. In acest segment sunt tratate sentimentele de insuficienta. Multi dintre noi avem astfel de sentimente, insuficient de frumos, insuficient de destept, insuficient de bogat. Atentia acordata anumitor modele cauzeaza aceste sentimente si Montaigne argumenteaza ca ne alegem modele gresite. Chiar daca avem modelul bun, adesea nu avem o imagine completa a modelului. Trage de asemenea un semnal de alarma in legatura cu canalizarea atentiei asupra parerii celor din jur. Prin descrierile lui, Montaigne aduce esaloanele noastre mult mai aproape de noi.
A cincea tema este iubirea. Filozoful ales este Arthur Schopenhauer. O privire biologica de genul estimarea potrivirii pentru producerea de progenituri mai bine pregatite pentru supravietuire. Este segmentul care mi-a placut cel mai putin dar ideile din el merita sa fie ascultate. Poate este o privire mai putin romantica asupra iubirii dar indica spre o atitudine ce ne poate ajuta in momentele de despartire, poate oferi confort si speranta.
A sasea tema este reprezentata de dificultati. Filozoful ales este Friedrich Nietzsche. Ideea principala consta in cultivarea unei vieti de calitate in ciuda dificultatilor. Acceptarea necazurilor vietii si incercarea de a face ce putem mai bine cu ce avem la dispozitie. Dificultatile sunt vazute ca necesare pentru aprecierea rezultatelor iar acceptarea lor permite omului sa transceanda.
In toate cele 6 segmente am intalnit concepte familiare. Nu pot sa nu mentionez doua dintre ele. Constientizarea vietii, ideea ca trecem adormiti prin viata si in somn, datorita cosmarurilor suferim inutil. Ideea de analiza a vietii; asa cum spunea si Socrate: O viata neanalizata este o viata care nu merita sa fie traita. Al doilea concept vine din Logoterapie si consta in libertatea omului de a-si alege atitudinea in orice circumstante. In aceasta libertate sta salvarea noastra pentru ca prin alegerea unei alte atitudini, alegem o cu totul alta viata, o viata mai buna. Durerea este inevitabila, suferinta este optionala. In alegerea altei atitudini transcendem starea in care ne aflam.
Mai jos gasiti toate cele 6 segmente. Sper sa va placa cel putin pe cat de mult mi-au placut mie.
M-am simt daramat in ultima vreme. Am pierdut prea multe batalii.
Comandantul din capul meu a sunat regruparea.
Si-a pus coiful si ca Leonidas din vechime a strigat catre soldati.
Aici ii vom opri! Aici vom lupta! Aici vor muri!
E foarte usor sa uitam ca singurii demoni din lumea aceasta sunt cei ce alearga in jurul inimilor noastre. Cum spunea Gandhi, “Acolo trebuie dusa lupta!”
Trebuie sa le spargem blocada si sa ne lasam inima libera sa faca ce face ea cel mai bine.
Cand singurii inamici se afla in noi, toti cei din jur devin aliati. Sunt aliati ce iti ofera ajutorul lor sau aliati ce iti cer cu disperare ajutorul. Mesajele lor poate ajung la urechile noastre pervertite de demonii din blocada dar daca invatam sa le decodificam, vom putea oferi ajutorul de care este nevoie.
Daca atunci cand suntem enervati de cineva facem o pauza si reconsideram situatia, putem constientiza ca cel din fata noastra ne cere de fapt ajutorul. Putem cere mai multe informatii de pe campul de lupta, putem trimite intariri.
Din pacate, reactionand asa cum am fost dresati sa reactionam, de cele mai multe ori raspundem cererii de ajutor cu agresiune, suntem pacaliti de pervertirea demonilor si in loc sa ajutam inima de langa noi, aruncam otrava peste ea. Ne credem indreptatiti sa raspundem cu agresiune la agresiune si astfel nu facem decat sa perpetuam agresiunea.
Ce ar fi daca nu am mai crede nici un mesaj otravitor?
Ce-ar fi daca tot ce am auzi venind de la cei din jur ar fi “Te rog ajuta-ma!” si “Multumesc”?
In suferinta din zilele acelea am gasit sustinere in doua citate.
Primul a fost o sustinere din punct de vedere al viitorului omului care a fost tata.
Religia in care am crescut povesteste despre pacat si rascumparare, povesteste despre iad, purgatoriu si rai. Standardele pe care le ofera oamenilor sunt atat de ridicate incat pentru cei mai multi moartea reprezinta o trecere in suferinta. Ori in suferinta vesnica a iadului ori intr-o suferinta vremelnica, daca mortul a reusit sa implineasca o parte din ritualuri. Tot ce auzi la inmormantari tine de speranta in indurarea unui Dumnezeu ce ar trebui sa fie iubire infinita.
Tata a murit fara sa mai apuce sa se spovedeasca, fara sa primeasca si de data asta maslu. Pronostic sumbru si neexprimat de sujitorii religiosi mai interesati de ritualurile lor decat de om.
Yoda a spus “Fiinte luminoase suntem, nu materia asta bruta.” Am avut mai multa alinare din partea acestui citat decat din partea tuturor imnurile cantate la inmormantare. Mi-am cunoscut tatal suficient de bine si, in ciuda tuturor greselilor pe care le-a facut, constient sau inconstient, stiu ca locul lui e in lumina, parte din lumina.
Al doilea citat m-a ajutat sa trec prin toata suferinta din acele zile mai usor. Pas cu pas.
Momentul prezent nu este niciodata insuportabil. Ce crezi ca o sa se intample in urmatoarele cinci minute sau in urmatoarele cinci zile este ce te duce la disperare. Nu mai trai in viitor. – Anthony de Mello
Maestru mi-a fost si de data aceasta aproape. Cuvintele lui m-au ajutat sa fac pasii de la corpul rece al lui tata la secretariatul spitalului, de la secretariat la morga. M-au ajutat sa vad frumusetea zilei de vineri in timp ce o sprijineam pe mama in drumul spre cimitir. M-au ajutat sa trec, pe rand, prin fiecare moment prin care a trebuit sa trec.
Acum imi aduc aminte de cea mai importanta lectie primita de la tata. A spus ca tot ce a vrut a fost sa ne ofere noua, copiilor, o viata mai buna decat cea pe care a avut-o el. A reusit, cu var si indesat. Mi-a lasat o responsabilitate destul de mare de a oferi si eu, la randul meu, o viata mai buna. Sper sa ma achit de aceasta responsabilitate cel putin la fel de bine pe cat s-a achitat el.
Meister Eckhart spunea ca daca toata viata singura rugaciune pe care o spunem este “Multumesc”, acesta rugaciune ajunge.
Asadar multumesc batrane, multumesc pentru viata mea, multumesc pentru toate lectiile pe care mi le-ai oferit, multumesc pentru exemplul bun pe care l-ai lasat. Multumesc!
(Tata la nunta unchiului Mihai, costumat in baba pentru ca nici una dintre babele veritabile nu a vrut sa iasa sa intampine nuntasii)
