Dragoste de intelepciune.
Anthony de Mello spunea “Intelepciunea poate fi invatata dar nu poate fi predata.” Si pe buna dreptate. A stii despre ceva nu te face automat intelept. Poti citi munti de ganduri expuse de filozofi celebri fara a ramane cu un gram de intelepciune.
Cum spunea un personaj, “Intelepciunea consta in a face.” Iar la “a face“, se impiedica toti.
Toti! Eu, tu, toti!
Cei ce au ramas in istoria omenirii ca intelepti au inteles ca a ramane jos nu este o optiune. S-au ridicat, au cazut si s-au ridicat din nou iar faptul ca aparent au stat mai tot timpul drepti nu a ramas neremarcat.
Luptatori intr-o lupta pana la moare. Un inamic nemuritor ce lupta sa te invinga in fiecare zi, ora de ora, minut de minut. Pressfield ii spune “Rezistenta”. O forta continua ce sta in calea actiunii tale.
Dragoste de intelepciune.
Dar este oare in tine o iubire adevarata sau o fatada ca multe altele? Stii ce iubesti? Stii sa iubesti? Esti treaz? Esti viu? Te misti? Actionezi? Faci ce STII ca trebuie facut?
Nu! Din pacate, nu….
Sansele sunt sa fii infrant… ascuns in labirintul conformitatii, tremurand de frica.
Te uiti cu admiratie la neinfricati fara a intelege ca si ei tremura de frica. Diferenta este ca ei au ales sa paseasca curajosi in directia viselor lor. Sa faca un pas mic, apoi inca unul. Sa cada si sa se ridice de fiecare data.
Ce esti? O persoana care cade sau o persoana care se ridica? Raspunsul depinde de ce-ti sta mai mult pe creier, caderea sau ridicarea?
Mie mi-a tot stat pe creier caderea. Esec in X, esec in Y.
Dar m-am ridicat de atatea ori. Si voi continua sa ma ridic. Am atatea victorii asupra Rezistentei.
O mentalitate de castigator consta in a te concentra pe victorii. Iar daca te concentrezi pe victorii, daca analizezi cum ai reusit sa invingi inamicul in ultima lupta, poti invata sa-l invingi din ce in ce mai usor. Vei cadea, dar te vei ridica din ce in ce mai repede. Vei sta in picioare mai mult, mai drept, mai demn.
Plato spunea “Fii amabil, fiecare persoana pe care o intalnesti duce o lupta grea.”
Asadar, ajuta-te pe tine insuti si apoi ajuta-i si pe cei din jur. Iar cand cazi, ridica-te si cand cad cei din jur, ajuta-i sa se ridice.
4 replies on “Filozofie”
si daca sant beti ,cazuti in santuri ?ce zici?se aplica?postul tau mi aduce aminte de o reclama la Jonny Walker-keep going !-/are Haruki Murakami o carte se numeste -Kafka pe malul marii -care trateaza tema asta[e geniala] .In ultima lupta, care a fost aseara ,mi-am invins inamicul dansand cu el… ,nu se astepta, credea ca nu stiu sa dansez cu el sau ca voi fii o orgolioasa,sincer mi-a fost o frica la inceput ,nici eu nu stiam ca stiu sa dansez asa bine,dar am facut un pas si inca unul si pana la urma a iesit Zorba din mine ,mi-a fost tare frica la inceput dar in final mi-a multumit zorba ca l-am eliberat din intuneric ,se plictisise si avea nevoie de noi provocari .,si inamicul mi-a multumit pentru dans si mi-a sarutat mana…
Fiecare cadere aduce in constient o piedica a drumului tau spre Lumina. Chiar daca doare, e minunat sa cazi; altfel – ai ramine vesnic “impiedicat”. Poate ti-ar fi mai usor sa depasesti prabusirea daca i-ai multumi pur si simplu ca exista. Sint atit de multi oameni care nu “cad” niciodata, care debordeaza de optimism si, cu toate astea, mie nu imi inspira altceva decit compasiune…Nu, nu toti! Si optimismul are fetzele sale: una ancorata in satisfactii exterioare si una ancorata in impacarea interioara. Diferenta e uluitoare, ca aceea intre intuneric si lumina! Drumul catre ceea ce “se vede” in exterior trece prin ceea ce “se simte” in interior. Dupa ce mi-am administrat, in sens invers, o tona de “optimism”, mi-am luat o trinta cu stelutze de toate culorile, nu doar verzi; a urmat apoi o perioada de autodiagnosticare furibunda conform DSM IV ;-). Ca sa ma diagnostichez corect, am devenit foarte atenta la ceea ce simt, ceea ce mi-a abatut atentia de la “optimism”, adica m-a impins la sinceritate totala fata de mine. Sa vezi atunci tulburare depresiva…Aproape am crezut ca nu mai ies din ea, dar cind am facut-o…am realizat ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intimplat vreodata. Si, de atunci, de cite ori imi vine sa cad, imi dau voie sa o fac. Cu credinta ca duce spre bine; chiar daca uneori simt ca nu mai pot, stiu ca nu sint singura, ca, Cineva, acolo sus, ma ajuta.
Intradevar, credinta intr-un viitor bun face in asa fel incat trecutul sa fie perceput ca perfect. Fiecare cadere este un pas pe drumul care te-a adus in momentul prezent. Daca nu ar fi existat, nu ai fi fost aici. Si astfel, poti ajunge sa accepti orice din trecut, sa nu vrei sa schimbi nimic, sa consideri fiecare cadere ca fiind binecuvantata. Cum spuneau Rascal Flatts intr-o melodie:
This much I know is true
That God blessed the broken road
That led me straight to you
😉
Ce fain suna Rascal Flatts!!!! Nu am ascultat niciodata pina acum! 🙂 Cum se cheama melodia din care ai citat?