Month: May 2009

Echilibru si Ratiune

Observasem cum unul dintre colegii de servici, un doctor batran batran, reuseste sa-si urmeze pasiunea vietii chiar daca ar putea sta linistit acasa.

Ceva din pacea lui interioara m-a fascinat tot timpul.

Zilele trecute m-am gandit sa-l intreb ce sfat ar putea sa dea celor mai tineri? Ce idei dupa care sa-si ghideze viata?

“Echilibru si ratiune” mi-a raspuns. Trebuie sa fim echilibrati si rationali.

Mi-a placut simplitatea sfatului.

Azi, citind un blog ce-mi place, am vazut un articol despre interese complementare. Mi-am adus aminte atat de sfatul doctorului cat si de cercetari pe care le citisem mai de mult.

Pe scurt, daca ai un anumit domeniu de activitate, este benefic sa inveti ceva complementar.

Einstein canta la vioara, Churchill picta peisaje, Feynman canta la tobe.

Probabil ca aceste interese complementare aduc un anumit echilibru in mintea omului. Activitatile creierului stang (rational, logic) sunt contrabalansate de activitatile creierului drept (emotional, estetic).

Cred ca echilibrul creste eficacitatea unei persoane. Echilibrata, o persoana poate produce nu numai “mai multe rezultate” ci rezultatele de care este nevoie. De aceea cred eu ca persoanele cu o viata de familie ok sunt mai productive la servici.

Ratiunea am interpretat-o ca gandire. Sa gandesti, sa analizezi ceea ce faci. Daca analizezi, intelegi. In absenta ratiunii… intram pe fagasul obiceiurilor.

First we make our habits, then our habits make us. – Charles C. Noble

Fara ratiune, obiceiurile sunt copiate de la cei din jur si de multe ori nu prea sunt obiceiuri de cea mai buna calitate.

Am descoperit ca ratiunea functioneaza ca un muschi, pe masura ce-l antrenezi, ce-l folosesti mai des, pe masura ce devine mai puternic.

Ratiunea cultiva atentia iar cu atentie, multe lucruri devin mai usoare.

Oare nu am invata mai eficient daca am fi mai atenti la cei ce au fost inaintea noastra? Nu ne-ar fi viata mai usoara?

Razboiul Nevazut

Basmele sunt mai mult decat adevarate. Nu pentru ca ele ne spun ca dragonii exista ci pentru ca ne spun ca dragonii pot fi infranti. – G.K. Chesterton

Gheorhe si Dragonul

Dar oare cati sunt dispusi sa le tina piept, cati sunt dispusi sa se ridice si sa lupte. Cati inteleg ca pot fi infranti. Cati ii vad?

Intoleranta, dezbinarea, xenofobia, uratenia, nepasarea, etc …. dragoni…. sau cum le zice neamul asta, draci!

De multe ori am impresia ca au invins. Nu mai suntem in situatia de a ne apara de ei. Au cucerit tot ce era de cucerit si acum domnesc.

Cei ce au ramas in picioare si continua razboiul asta nevazut nu mai sunt oastea ci miscarea de rezistenta.

Multi, incadrandu-se in tiparul eroului clasic, refuza misiunea apoi sufera. Cad si, in fundul mocirlei in care ajug, descopera curajul. Se ridica si refuza sa mai cedeze. Iau cate un demon dintr-asta de gat si cu ghiarele in gatul lui mor.

Eu ce sa fac? Nu stiu, dar m-am cam saturat de mocirla.

Recunostinta

Azi sunt recunoscator pentru prietenii mei. Atat pentru cei reali, cu care ma vad mai des sau mai rar, cat si pentru cei virtuali, cu care nu m-am vazut niciodata.

Voi sunteti motivul pentru care viata aceasta merita sa fie traita. Conversatiile pe care le am cu voi constituie hrana sufletului meu.

Uneori lumina noastra se stinge si este reaprinsa de o scanteie de la alta pesoana. Fiecare dintre noi avem motive pentru a fi profund recunoscatori celor ce au aprins flacara in noi. – Albert Schweitzer

Mi-ati reaprins de atatea ori sufletul. 🙂

Una dintre cele mai mari boli pe lumea asta este sa nu insemni nimic pentru nimeni. – Teresa de Calcuta

Datorita voua ma simt sanatos tun! Datorita voua ma simt cu adevarat bogat!

Atentie de calitate

Am gasit o scurta povestioara. Imi place fenomenal de mult cum transmite ideea unei atentii de calitate.

Cand aveam 5 ani, mama mi-a spus ca fericirea este cheia vietii. Cand m-am dus la scoala, m-au intrebat ce vreau sa fiu cand voi fi mare. Am scris “Fericit”. Ei mi-au spus ca nu am inteles tema si eu le-am spus ca ei nu au inteles viata.

Tu dupa ce-ti ghidezi viata?

Sau stai, stai…. mai intai: Iti ghidezi viata dupa ceva?
Eu unul sunt o frunza in vant…
Abia acum incep sa inteleg cam cum functioneaza o busola. Mi-am fixat cateva repere pe care incerc sa le folosesc pe cat de des imi aduc aminte de ele.

Happier than a bird

Job in timp de criza

Am vrut azi dimineata sa scriu un articol in care sa pun cateva idei pentru cei ce cauta un job… dar… in stilul meu caracteristic am renuntat.

Totusi, se pare ca sincronicitatile nu ma lasa sa scap atat de usor de data asta.

Adineaori am citit un articol in blog-ul lui Seth Godin numit Two halves of the value fraction.

Spune acolo ca Valoare = Beneficii/Pret. In timp de criza oamenii nu cauta musai lucruri mai ieftine ci o valoare mai buna pentru banii lor.  Valoarea aceasta poate fi crescuta scazand pretul SAU crescand beneficiile. Oferind servicii si mai bune la acelasi pret.

Ideea poate fi transpusa usor in domeniul joburilor. Nu cred ca angajatorii vor neaparat sa-si reduca cheltuielile cu salarizarea ci sa obtina o valoare mai mare. Valoarea obtinuta de la un angajat =  Serviciile aduse de angajat / Salar.

Salarul pe care un angajator il poate oferi este adesea destul de limitat. Ingradit de bugetul companiei respective si de “strategia de criza”, nu prea poate fi negociat.

Angajatul poate accepta un salar mai scazut in incercarea de a oferi angajatorului o valoare mai buna DAR, salariile deja sunt foarte scazute. Nu cred ca-si poate permite sa coboare prea mult.

Dar, multi par a uita ca valoarea poate fi crescuta si actionand asupra serviciilor aduse de angajat. Astfel, o persoana ce vrea un job, poate sa creasca valoarea oferita angajatorului oferind mai multe servicii.

Initiativa, creativitate, proactivitate, experienta. SOLUTII!

Am ascultat mai demult o poveste ce se petrece in Marea Criza din anii 30.

Situatia devenise atat de grava, erau atat de multi oameni disperati, incat multi mergeau din poarta in poarta si intrebau daca nu era ceva de lucru. Ar fi facut ORICE. Au inceput sa apara semne prin geamuri “NO HELP WANTED!”. Nu avem nevoie de nici un ajutor.

Si totusi, un tip a descoperit ca poate sa se angajeze oriunde vroia. Metoda lui este una foarte simpla. A facut un inventar al capabilitatilor pe care le are dupa care s-a orientat pe piata sa descopere cam in ce domeniu ar dori sa lucreze. Apoi a dedicat o luna in care a studiat asiduu domeniul respectiv. La sfarsitul lunii a cerut o audienta unei persoane din domeniul respectiv spunand. “Stiu cateva moduri in care afacerea dumneavoastra poate fi imbunatatita si as vrea sa discut cu dumneavoastra despre ele.” A fost primit in audienta. Faptul ca se documentase i-a permis sa discute coerent despre domeniul respectiv iar ideile pe care le-a adus l-au facut atractiv. S-a oferit sa ajute fara a fi neaparat angajat. Si pana la urma a obtinut si un job.

In conditiile in care afacerile stau in pragul falimentului, el devenise o persoana care oferea ceea ce aveau nevoie patronii cel mai mult, SOLUTII.  Toti ceilalti cereau un job, cereau ceea ce patronii aveau cel mai putin, cereau bani. Omul nostru oferea solutii.

Discutand cu multi prieteni ce au ramas fara joburi am descoperit o anumita pasivitate in multi dintre ei. O lipsa de initiativa. Ok, cautau job, erau pe N site-uri specializate, trimiteau zeci de CV-uri. Dar nu faceau nimic pentru a iesi din marea masa de voci ce spun “FAC ORICE!”

Cu adancirea crizei sunt din ce in ce mai multi cei ce striga “Vreau un job!”, vocea ta are din ce in ce mai putine sanse de a fi auzita. Daca nu faci ceva, daca nu vii in intampinare, vei ramane tot acolo unde esti si acum.

Nebunie: a face acelasi lucru la fel de fiecare data si a te astepta sa ai rezultate diferite. – Albert Einstein

Ce faci diferit? Ce poti face diferit?

Handicapul cel mai puternic este educatia primita de la societate. Creativitate noastra este macelarita de sistemul scolar prin care am trecut. Conformitate este incurajata pana la nivel demente.

Dar sunt si motive pentru a fi optimist. Este demonstrat stiintific faptul ca plasticitatea creierului permite sa sa-ti schimbi modul in care gandesti. Poti deveni mai creativ, mai inventiv, mai capabil de a furniza solutii.

Devenim ceea ce gandim. – Earl Nightingale

Tu ce gandesti? Unde iti este mintea majoritatea zilei? Cum iti petreci orele? Nightingale spunea ca, desi avem un creier minunat, capabil de atat de multe minunatii, cei mai multi nu-l folosesc. Cati iau un caiet si incearca sa faca un brainstorming in fiecare dimineata? Cati incearca sa imbunatateasca ceea ce stiu si ceea ce pot oferi…. zi de zi?

Multi se cramponeaza ca “nu-s platiti sa faca X sau Y”…  si nu fac nimic. Dar uita ca universul acesta functioneaza pe principiul cauza-efect. Nimic din ceea ce faci nu ramane fara efect. Si daca aduci serviciu celor din jur… automat vei fi si recompensat. Poate uneori recompensele nu sunt tangibile dar sunt prezente. Poate uneori recompensa nu vine imediat dar o sa vina.

O cale ignorata este calea voluntariatului. Daca darui din inima ta unei cauze, inevitabil vei primi inapoi. Poate ca recompensa va fi experienta suplimentara ce-ti va permite la un punct sa oferi un serviciu mai bun. Poate ca recompensa va fi sub forma oamenilor pe care ii vei intalni. Este atat de evident… si totusi… fenomenal de putine persoane privesc voluntariatul ca pe o unealta. E o unealta ce te poate ajuta sa-ti gasesti un job. Uneori poate fi cu mult mai buna decat un CV. E un CV viu.

Nu alerga dupa efect. Fii tu cauza! Nu cauta recompensele. Cauta sa oferi serviciu si recompensele vor veni de la sine.

Bun venit in Iad!

Bun venit in Iad!

Ce sa-i faci… ghinionul… dar, acum daca tot esti in Iad…. ce ramane de facut?

Fii atent!

Cine stie, poate e o gluma. O gluma cosmica.

Cred ca Dumnezeu are simtul umorului. Adora momentele acelea de tip “Camera Ascunsa” cand, dupa socul initial, “victimele” realizeaza ca-i doar o gluma si izbucnesc in ras.

Asadar, fii atent la indicii. Daca esti atent, le gasesti la tot pasul.

Pus pe sotii, Dumnezeu ne lasa in fata ochilor o lume “distrusa” iar pe la spate adauga binecuvantare dupa binecuvantare curios sa vada cate poate pune pana sa ne dam seama si sa izbucnim in ras.

De aceea persoanele “trezite” sunt mai tot timpul cu zambetul pe buze. Stiu gluma!

Se mai naruie o dorinta, mai pleaca cineva drag de langa ei, pierd ceva sau se dau cu capul de un prag. Si totusi, cei “treziti” stiu, stiu fara nici un dubiu ca totul e o mare gluma.

Zambesc si incep sa se uite in jur: “Ce-ai mai pregatit pentru mine Doamne? Iar te tii de sotii… Ce? Crezi ca n-am vazut curcubeul ala de ieri?” 🙂

Este viata de rahat?

Zice o vorba veche din batrani: “Life sucks and then you die!”

Mare adevar… ar trebui inscriptionat in piatra si pus la loc de cinste in piata centrala a fiecarui oras.

Mare adevar.

Partea interesanta e ca viata nu a devenit de rahat in ultimele 5 minute, ea este de rahat de la inceputurile istoriei…

Daca ai avea o masina de calatorit in timp si te-ai duce in Roma antica ai descoperii, in urma unui sondaj, ca…. Life sucks! Adica… in pusca mea… nici macar bude normale nu au bietii oameni…

Daca mergi si mai departe in trecut, la oamenii pesterilor… ce crezi ca ai sa descoperi? Ai ghicit… life sucks! Meniul de la cina din seara asta… rabdari prajite unse cu foame.

Te intorci in prezent si ce descoperi, un  prieten iti trage o teapa, un sef te trateaza ca pe hartia igienica. Oameni care vor sa-ti faca rau, fara nici un motiv intemeiat.

Life sucks!

Aaa… si sa nu uitam… cand apuci sa te dezmeticesti putin si incepi sa intelegi cum functioneaza viata… te trezesti ca mai ai prea putin de trait.

Life sucks and then you die.

Mare adevar.

Apoi vezi oamenii fericiti si simti ca ceva e in neregula…
Ce naiba, astia nu vad ca viata-i de rahat?

Intradevar, unii nu mai vad rahatul… absorbiti de ceva ce-i captiveaza cu adevarat… sufera o ingustare a campului vizual. Incerici sa le explici cum stau lucrurile si par a nu te auzi… poate sunt neatenti, ascultand inca ecourile momentului cand inima lor a ratat o bataie.

Altii vad tot rahatul si zambesc. Inteleg natura lumii si stiu ca in toti cei din jur e ascunsa scanteia divinitatii. Stiu ca tot egoismul, rautatea si indiferenta ce par a inunda lumea nu-s decat produsele fricii.

Orbi rataciti pe drumul spre casa, ciocnindu-se involutar unul de celalalt, calcandu-se pe bataturi.

Constienti de aceasta realitate, isi pastreaza ochii larg deschisi si lumina zambetului pe fata. Fac slalom printre erorile celor din jur si incearca sa-i trezeasca pe cei ce sunt pregatiti.

Zambetul lor este alimentat de constientizarea libertatii umane de a iti alege atitudinea. Inteleg ca daca cei din jur au atitudinea dictata de vreme sau de cine stie ce cucui capatat din ultima ciocnire, datoria lor este sa-si pastreze atitudinea dictata de partea cea mai intima din ei, de sclipirea de divinitate.

Si isi acordeaza ritmul vietii la pulsul viu al erelor, glorificati de oportunitatea de ai fi aici, ACUM.

Inteleg ca nu lungimea vietii conteaza ci profunzimea ei.