Month: April 2009

Cristos a inviat?

“Cristos a inviat!” Auzim aceasta formula frecvent si, ca “buni crestini”, raspundem “Adevarat a inviat!”.

Dar oare a inviat? Oare raspunsul dat este un raspuns de papagal sau exprimarea unui adevar.

A inviat El in tine? Pentru ca, in alta parte nu mai are unde sa invie.

Ti-ai rastignit pacatele? Ai inviat la o viata noua?

Statistic vorbind, sansele sunt ca raspunsul tau la intrebarile de mai sus sa fie “Nu…” Asta, desigur, daca ai curajul de a fi sincer.

Testul este simplu:

“Esti fericit?”

Daca nu esti fericit, nu esti viu.  Cum spunea neica de Chardin. “Bucuria este semnul cel mai infailibil al prezentei lui Dumnezeu!”

Asadar, este Dumnezeu viu in tine? A inviat?

Mare dreptate avea Hugh cand spunea: “God isn’t dead, people are.”

Gandurile unui Jedi linistit

“Many people feel that in the contemplation of nature and in communication with other living things, they become aware of some kind of Force, or something, behind this apparent mask which we see in front of us, and they call it God.” – Roman Kroitor

Datoria principala a unui Jedi este sa devina constient de aceasta Forta. Sa faca liniste in sufletul lui si sa asculte vointa Fortei. Chemarea ei.

Fiecare suntem chemati la aceiasi misiune, sa transformam lumea aceasta in ceva mai bun.

Totusi, pentru ca fiecare dintre noi este altfel, modul in care facem parte din schimbare este diferit.

Iata opt moduri diferite:

  • controlul resurselor materiale
  • implicarea in retele sociale si in divertisment
  • controlul si imbunatatirea productiei
  • ghidarea cautarilor creative, imaginative si spirituale
  • supravegherea sistemelor de cunostinte si guvernare
  • furnizarea confortului si a echilibrului
  • educarea si culturalizarea

Si astfel, in functie de ce suntem, aratam cu totul diferit.

Un jedi specialist in ghidare spirituala va adopta o atitudine meditativa. Preocuparile lui vor fi in domeniul explicarii sensului anumitor evenimente, va cauta interpretari care sa ajute lumea sa inteleaga si sa treaca mai usor prin provocarile vietii. Va indica spre posibila evolutie a evenimentelor si va furniza avertismente cand directia este gresita.

Un astfel de jedi va parea fenomenal de enervant pentru anumite persoane. Actiunile lui vor parea lipsite de sens, o pierdere de timp. Dar acesta este riscul urmarii propriei cai.

Nu poti multumi pe toata lumea. Nu trebuie sa multumesti pe toata lumea. Trebuie doar sa-ti dansezi dansul tau si sa ai grija sa nu pasesti pe pantofii celor din jur.

Vor fi totusi persoane care vor gasi valoare in ce va face. Persoane pentru care ajutorul oferit de el este un ajutor real.

Persoanele pornite pe drumul de schimbare a ordinii curente, vor simti nevoia unui aflux suplimentar de informatie despre drumul din fata, pentru a gestiona mai bine situatia din prezent, pentru a o ghida in directia cea mai buna.

Si astfel fiecare sac isi gaseste petecul…

“Be faithful to that which exists within yourself.” – Andre Gide

Yoda

Limpede

Se pare ca cei de la Mai Mult Verde sunt pasionati de hiperbole. Un pic exagerat din puctul meu de vedere (cum a fost si clipul cu zapada) dar incearca sa traga un semnal de alarma valid. Daca nu facem ceva… vom ajunge in viitorul acela distopic. Si adevarul este ca putem face ceva. Puterea e prezenta in fiecare dintre noi.

Visati impreuna cu noi la o lume mai buna. Visele comune devin realitate.

via Dragos Bucurenci.

Cosmar

N-am mai avut de mult un cosmar. Cel putin nu unul din care sa ma trezesc. Unul pe care sa mi-l amintesc.

Ma mai trezesc uneori cu lenjeria patului iesita de dupa saltea. Nopti zbuciumate. Dar nu-mi amintesc detaliile…

Mi-e dor de un cosmar. Unul din care sa ma trezesc cu inima in gat si pulsul pe la 200.

Durerea are uneori un rol linistitor, te anunta ca toate sunt la locul lor.

Poate un cosmar m-ar ajuta sa vad mai bine prin iluzia lumii, sau poate nu.

Poate un cosmar m-ar trezi la adevaratul Eu, la eul acela pe care nu-l cunosc.

Poate m-ar trezi la viata.

Renasterea

Trebuie sa fim dispusi sa renuntam la viata pe care am planuit-o, astfel incat sa avem parte de viata ce ne asteapta. – Joseph Campbell

In documentarul Puterea Mitului, Campbell vorbeste despre o decuplare de corpul acesta care este trecator si o recuplare la ce este etern in noi, la ce este dincolo de planul acestei lumi, la ce este dincolo de timp. O recuplare la Dumnezeu.

O recuplare de genul acesta inseamna punerea acestei vieti in slujba la ceva mai mare decat noi.

Schimbarea aceasta de la vremelnic la etern… este disponibila tuturor. Poti sa fii ateu si sa beneficiezi de pe urma schimbarii. Poate elementul mai mare decat tine este Stiinta. O viata in slujba ei are asupra psihicului un efect similar cu a trai viata in slujba lui Dumnezeu.

Eu cred ca vointa Fortei este sa aduca planeta la viata. Cred ca are dreptate de Chardin cand spune ca evolutia relevanta s-a mutat intr-o alta sfera, in noosfera, in sfera acestui invelis de inteligenta ce invaluie pamantul.

Aducerea la viata a acestei planete este ceva in care simt ca se merita sa fiu implicat.

Ce pot face pentru a-mi aduce contributia? Pot vorbi… pot disimina ideile de care ma impiedic. Pot sa exprim modul in care vad eu lucrurile in speranta ca poate astfel va fi aruncata mai multa lumina asupra subiectului.

Dar ce fac… conteaza prea putin! Ce conteaza e ca privesc dincolo de mine si astfel simt ca ma reconectez cu Eternitatea. Si incep sa-l inteleg mai bine pe sfantul ce spune “Când mor pentru mine, atunci înviu la viata de veci.

La limita imposibilului

Mintea determina limitele posibilului. Inima le depaseste. – Pilar Colinta

Orbi suntem in aceasta vale a plangerii. Ne ciocnim unii de altii, ne lovim de decor, somnambulii ce sar dintr-un cosmar in altul.

Si mai vedem din cand in cand oameni ca noi realizand imposibilul, dar in loc sa analizam ce avem in comun cu ei, analizam ce ne separa. Concluzia e evidenta. “Eu nu pot sa fac X. Nu am resursele, timpul sau cunostintele.”

Inima nu are nevoie sa vada rezultatele imediat, ii ajunge credinta si in credinta descopera putearea de a face imposibilul.

Universul recompenseaza de fiecare data fidelitatea inimii.

Oamenii vad de multe ori rezultatele materiale si isi imagineaza ca ele sunt recompensa fidelitatii. Dar cum ar putea fii universul atat de crud? Cum ar putea sa rasplateasca un astfel de efort cu tinichele, hartii colorate sau aplauze?

Nu! Universul rasplateste fidelitatea inimii cu singura comoara adevarata pe care o are, fericirea necauzata.

Oamenii cu adevarati fericiti nu sunt fericiti pentru ca au atins un anumit nivel sau pentru ca au obtinut cine stie ce rezultat. Sunt fericiti pentru ca au invatat sa iubeasca drumul pe care se afla.

Iar somnambulii ii privesc, ii vad reusind, ii vad fericiti si spun “Evident!” Apoi ii vad esuand, ii vad fericiti si nu mai inteleg nimic.

Folosesc ochii pentru a incerca sa vada ceva ce nu poate fi privit decat cu inima.

Stau la limita imposibilului si incerc sa inteleg desi stiu ca nu este nimic de inteles. Incerc si eu sa vad cu ochii ce ar trebui sa vad cu inima…

Caraghios in incercarile mele, sper ca intr-o zi sa ma plictisesc de a incerca sa fiu alceva si sa fiu ceea ce am fost dintotdeauna: un om la fel ca toti ceilalti.