5 pasi pentru a deveni o persoana de succes

Iata o lista care te-ar putea ajuta sa devii in scurt timp o persoana de succes.

Pasul 1: Zambeste

Pasul 2: Ai trecut prin 40% din lista, Feliciteaza-te!

Pasul 3: Realizeaza ca ceva-i in neregula cu lista aceasta

Pasul 4: Incepe sa ai dubii in legatura cu utilitatea acestei liste

Pasul 5: Realizeaza ca nimeni nu are cum sa stie cum arata calea spre succesul tau.

Esti doar tu si ceea ce tu intelegi prin succes. Acum, daca vrei sa ajungi acolo, inseamna ca nu esti deja acolo deci… ceva trebuie sa se schimbe.

De schimbat poti schimba 2 lucruri:

1. Definitia pe care o ai pentru succes. Viata in care traim ar fi invidiata si de regii trecutului. Nu mai reusim sa vedem toate bogatiile prezentului datorita tentintei caraghioase de a tot compara ce avem noi cu ce au altii, ce-i prezent aici cu ce ar putea fi prezent in alta parte, experienta prin care trecem cu experienta prin care credem ca am putea trece in alt context.
2. Ceea ce faci. Daca ai obiective clare si pasesti pe drumul spre a le atinge… atunci deja esti o persoana de succes. Daca obiectivele nu sunt clare sau nu pasesti, esti perfect doar ca ti-ar prinde bine un pic de imbunatatire.

Daca ti-ai clarificat unde vrei sa ajungi, nu mai ramane decat drumul. Drumul se face prin mers, prin fiecare pas spre destinatie. Monitorizarea progresului aduce feedback-ul necesar pentru a ajusta parametrii deplasarii. Din pacate… sunt destul de multe probleme cu monitorizarea. Poate crea o serie intreaga de sentimente negative legate de cat de putin s-a progresat, cat de mult mai este, impresii negative legate de propria persoana (ce spune progresul mic despre mine ca persoana) asa ca-i preferabil sa fie abordata cat mai atent.

Trei lucruri ajuta la optimizarea monitorizarii.

1. Intelegerea modului in care creierul invata. Este un procedeu lent si care se sprijina pe nenumarare esecuri si invatari din esecuri. Toti marii oameni au trecut prin aceste faze.

2. Folosirea inteligenta a emotiilor pozitive. Atunci cand te pregatesti sa masori ceva ce tine de monitorizare, este super util sa fii intr-o stare buna.

3. Mindfulness si compasiune pentru propria persoana.

Pentru persoanele ce vor sa citeasca mai mult despre tendinta de a baga capul in nisip cand vine vorba de monitorizarea deplasarii spre obiectivele pe care le avem, recomand cu deosebita caldura articolul The Ostrich Problem. Sunt 9 pagini de text simpatic si super accesibil cu 4 pagini de referinte spre articole stiintifice.

Nebunie

Să-ți ieși din minți cred că-i cel mai frumos lucru ce ți se poate întâmpla.

Fiecare tradiție produce la un moment dat mistici ce formalizează scoaterea oamenilor din propria minte.

În Est, maestrii zen dau sarcini paradoxale discipolilor: “Care-i sunetul scos de o aplăudare cu o singură mână?”

Unii devin frustrați și abandonează alții își pierd mințile și înteleg.

În Vest e mistica crestină ce cere o deplasare cu o viteză din ce în ce mai mare spre perfecțiune, spre Divin.

Mulți ating viteza maximă, devin la rândul lor frustrați că nu mai pot acceleara și intră în noaptea întunecată a sufletului.
Unii renunță, alții persistă în ciuda ineficienței și la un punct își ies din minți.

Se lovesc brutal de zidul Paradisului și, din energia impactului, mai este format un portal prin care lumina pătrunde în lume.

Nu există soartă, noi suntem creatorii!

De ani buni am la semnatura de la email-uri un citat: “The is NO FATE, we are the creators!”

Cu trecerea timpului, întelegerea mea a progresat. Așa cum a crescut rezoluția la camerele foto, și rezoluția întelegerii mele a devenit mai ridicată.
În fiecare moment ne reîncarnăm și în această reîncarnare recreăm lumea din noi.
Aici și acum avem puterea de a reface totul. O lume nouă, mai bună.

Uneori ne rătăcim și ajungem să facem iaduri, alteori ne regăsim și un nou paradis prinde viață. Moment cu moment, dăruire cu dăruire.

În multe tradiții este recomandată meditația bunătății iubitoare, în diversele ei forme. Este recomandată în speranța că astfel ne vom aduce aminte mai des de paradisul ce poate fi în noi și prin noi în lume.

Meister Eckhart spunea că ar trebui să ne preocupăm mai puțin cu ce facem și mai mult cu ce suntem pentru că dacă ceea ce suntem este bunătate, ceea ce facem va străluci frumos.

Suntem creatori, agenți ai Luminii, zăpăciti și uituci. Perfecți în imperfecțiunea noastră, pictăm cu umbre și culoare un paradis la fel de imperfect și de sublim pe cât e fiecare dintre noi.

Mentalitatea de Jedi

A fi un jedi consta in a avea o constiinta mai profunda a actului trairii, a fi conectat la Forta Vie.

Viata este intr-un flux continuu, o schimbare perpetua si tendinta mintii este de a contoriza cumva aceasta transformare, de a o incadra si de a-i da un sens.

Sunt doua cai prin care aceasta schimbare poate fi abordata.

Prima cale este rapida si foarte seducatoare prin eficienta pe care o aduce. E calea spre Partea Intunecata a Fortei. E calea judecatii, a diagnosticului si a etichetarii. E calea violentei orientate spre interior: “Sunt un fraier”,  “Sunt un om rau” sau spre exterior: “Sunt mai bun decat X”, “Partenerul meu este egoist.”.  Etichete ce blocheaza curgerea vietii. Etichetele inchid omul intr-o cutie si-l fac mic.

A doua cale implica constientizarea Fortei. Monitorizarea schimbarii este prezenta dar dialogul intern este directionat de acordarea la Forta Vie: “Ce pot invata din aceasta?”, “Cum ma pot imbunatati?”, “Cum imi pot ajuta partenerul sa faca lucrul aceasta mai bine?” Intrebari ce deschid universul de oportunitati in fata expresiei umane.

De multe ori este nevoie sa ne dezvatam de ceea ce am fost invatati, sa ne golim bagajul de balastul primit cadou de la parinti sau de la profesori si sa lasam astfel loc in noi pentru manifestarea Prezentului.

Schimbarea mentalitatii poate fi facuta in 4 pasi:

1. Invata sa asculti vocea Fricii.

Frica este calea sprea Partea Intunecata. Ea are o voce distincta. Atunci cand te gandeste sa te apuci de ceva cu adevarat important iti va sopti “Esti sigura ca poti face lucrul acesta? Poate nu ai suficient talent?”, “Daca o sa esuezi? O sa fii o ratata!”, “Oamenii vor rade de faptul ca ai crezut ca ai talent!”, “Daca nu incerci, poti sa-ti protejezi demnitatea!”

Cand intalnesti dificultati ea iti va zice: “Lucrul acesta ar fi fost super usor daca ai fi avut ceva talent!”, “Vezi, ti-am zis eu ca era riscant. Acum ai aratat tuturor cam cat de limitata esti”, “Nu-i prea tarziu sa dai inapoi, sa gasesti cateva scuze si sa incerci sa-ti recapeti demnitatea.”

Cand apar criticile, e posibil sa auzi “Nu-i vina mea. E vina altcuiva.” Este posibil sa treci deja spre manie fata de persoanele ce-ti ofera un feedback. “Cine cred ca sunt? O sa le arat eu unde le este locul!”  Sau poate ca mania va fi directionata spre interior si un feedback constructiv ar putea fi auzit ca “Sunt dezamagit de tine. Credeam ca esti capabila dar acum vad ca nu esti!”

2. Recunoaste faptul ca ai o alternativa.

Poti sa crezi vocea fricii sau poti sa vii cu propria interpretare la provocari, dificultati sau critici. Poti sa vezi etichete limitative sau poti sa vezi semne ca este nevoie sa-ti schimbi strategia, sa depui mai mult efort, sa-ti extinzi abilitatile.

3. Raspunde Fricii cu Forta

Frica: “Esti sigura ca poti face lucrul acesta? Poate nu ai suficient talent?”
Forta: “Nu stiu daca pot face lucrul acesta acum dar pot invata sa-l fac daca depun suficient efort.”

Frica: “Daca o sa esuezi? O sa fii o ratata!”
Forta: “Majoritatea oamenilor de succes au trecut prin esecuri.”

Frica: “Daca nu incerci, poti sa-ti protejezi demnitatea!”
Forta: “Daca nu incerc, esuez automat. Unde-i demnitatea in asa ceva?”

Cand intampini dificultati:

Frica: “Lucrul acesta ar fi fost super usor daca ai fi avut ceva talent!”
Forta: “Gresit. Toate persoanele de succes au investit efort si pasiune pentru a ajunge unde au ajus.”

Cand te lovesti de critici:

Frica: “Nu-i vina mea. E vina altcuiva.”
Forta: “Daca nu-mi asum responsabilitatea, nu pot repara nimic. Voi asculta, indiferent cat de dureros suna, si voi invata pe cat pot de mult”

4. Foloseste Forta

Abordeaza provocarile cu toata inima. Invata din dificultati si incearca din nou. Asculta criticile si actioneaza.

Asculta vocea emotiilor dar actioneaza din pace.
Invata din feedback-ul primit si actioneaza conform noilor cunostinte.
Priveste Moarea Mica (Frica) dar lasa Viata (Forta) sa se manifeste prin tine.

Constientizeaza vointa Vietii din tine si asuma-ti responsabilitatea pentru a o pune in fapta.

 

În brațele oceanului

In ultimele zile tot ascult melodia de mai jos:

Nu stiam despre ce canta tanti acolo, nici acum nu stiu… treaba ei.

And the arms of the ocean are carrying me,
And all this devotion was rushing out of me,
And the crashes are heaven, for a sinner like me,
The arms of the ocean deliver me.

Si la a patruzecea ascultare mi-a picat fisa: Oceanul e Viata, Forta, Dumnezeu sau cum i-o zice aspectului acela inexprimabil de-i mai mare si mai sfant decat orice.

Si zice tanti:

And it’s over,
And I’m going under,
But I’m not giving up!
I’m just giving in.

Oh, slipping underneath.
Oh, so cold, but so sweet.

Master Hugh vorbea candva de o pietricica alba.  Cred ca incep sa o vad. Poate-i doar o iluzie, inca o constructie a mintii mele hiperactive dar nu-mi pasa… azi, pentru cateva momente… nu mi-a mai fost sete.

Expertul national numarul 1 in depresie

Cine-i?

La cine te duci sa ceri un sfat sau macar o directie daca suferi de depresie si vrei sa apelezi la cel mai bun din domeniu?

Care-i topul 10 de experti ce au tot timpul agenda plina?

Unde sunt psihologii ce se specializeaza in asa ceva?

Unde sunt specialistii care stiu de ani de zile despre rolul ketaminei in abordarea depresiei?

Dar cei ce-ti pot explica mai bine cum e cu tratamentul prin electrosocuri astfel incat sa nu mai ramai cu impresia creata de Zbor deasupra unui cuib de cuci?

Ce psihologi s-au specializat in MBCT?

Ce psihologi privesc cu interes la Beating The Blues si la e-couch intrebandu-se unde ar putea gasi specialistii IT ca sa implementeze si la noi ceva similar?

Unde-s specialistii nostri in CBT, DBT, ACT, etc. ?

Wabi-sabi

Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack in everything
That’s how the light gets in.
— Leonard Cohen in Anthem

Buna prietene drag, ne stim de atat de mult timp. Mi-ai placut de la inceput dar te-am inteles aiurea.

Acum, te inteleg altfel. Nu te inteleg corect, doar altfel.

Cand ne-a facut Cohen cunostinta, m-am indragostit de defectul din tine. Poate oglindirea propriilor defecte mi-a trezit un sentiment de apartenenta, eram din grupul tau, un defect si eu.

Dar nu esti prin defect, si nici prin lumina. Ce esti? Cine esti? Cum esti?

wabi-sabi

Eternul efemer, sunet inghetat in timp, mugur pregatit sa moara in inflorire.

Nu mai stiu nimic.

Nimic, nimic.

Sau stiu ca stiu nimic. Sau poate nu.

Si tot ce simt e aceasta recunostinta intensa ce vine de nicaieri in drum spre nicaieri.

Din mine, spre mine, prin mine.

Sunetul luminii ce razbate prin crapaturile sufletului meu.

Doina si cainele

Azi a inceput ceva mai bine. Am reusit sa-mi gatesc micul dejun si, desi nu credeam ca o sa se intample, am reusit sa trec prin parc inainte de a ma duce la servici.

Am redescoperit visarea. Placerea de a-mi lasa mintea sa hoinareasca in timp ce merg.

La un moment dat, visarea mi-a fost intrerupta de un fluierat. Cineva doinea.

Nu am mai auzit de mult pe cineva cantand asa si mi-am dat seama cat de trista era realizarea.

Ne inchidem in noi si uitam sa dam dovada ca nu suntem cadavre ambulante. Uitam sa ne impartasim doinele.

A doua intalnire de bun augur a fost cu un caine ce incerca sa-si muste propria coada. Se tot invartea in cerc. Acum imi pare rau ca nu l-am filmat. ^_^

M-a facut sa zambesc si mi-a reamintit cate de putin am nevoie uneori pentru a fi fericit.

Jurnal de depresie

Azi a mai murit o cantareata rapusa de depresie.

Nu ma uit la TV si cu atat mai putin la stiri dar, in timpul pranzului, mai iau contact accidental cu ce se mai intampla.

Evenimentele de genul acesta imi aduc aminte de propria depresie si de sentimentul de profunda deconectare pe care il simt atunci cand o persoana priveste boala asta ca pe un moft.

Imi aduc aminte de dureri de masele in care as fi dat ORICE sa opresc durerea. Oare as fi fost bucuros sa-mi fie criticata durerea? Sa fie bagatelizata?

Si daca durerea aceasta nu s-ar fi oprit, daca handicapat de incapabilitatea de a ma concentra datorita durerii, handicapat de incapabilitatea de a mai fi de folos celor din jur as fi ajuns sa aleg sa nu mai exist, oare as fi fost criticat si eu?

Etichetat drept las? Egoist?

Oare chiar as fi fost egoist sa refuz chinurile lui Prometeu fara vreo vina sau fara vreun sens?

Asta este ce nu inteleg cei mai multi. Un deprimat sufera. Poate nu-i capabil sa-ti spuna ce-l doare dar suferinta este pe cat se poate de reala.

Imagistica functionala moderna chiar a reusit sa demonstreze activarea centrilor responsabili de perceptia suferintei.

Iar daca e greu sa suporti suferinta cauzata de o durere cunoscuta, stai sa vezi cum e cand nu-ti dai seama de ce suferi, sa vezi cum e cand suferi fara sa te doara.

Cand iti vine sa plangi si nu stii de ce. Cand cei dragi te intreaba “Ce ai? Ce ai patit?” si nu stii ce sa le spui pentru ca nici tu nu intelegi prea bine ce ti se intampla.

Acum sunt intr-o perioada mai buna. Acesta este si motivul pentru care am avut energia sa scriu acesta articol.

L-am scris pentru cei ce il inteleg cu adevarat. Nu stiu cat ajuta… dar macar sa stiti ca nu sunteti singuri prin iadul acesta si ca mai exista si zile mai bune.

Pentru mine o zi buna a fost azi. Pentru altii poate e maine.

Pentru altii, mai putin norocosi, maine deja nu mai exista.

Si acum raman acestea trei

1C13.13: Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Credinta a cazut prima. Am devenit prea constient de lumea de minciuni si de discordie intretinuta de dogma bisericilor, prea constient de rolul jucat de acestea in indepartarea omului de langa om. Am plecat singur in cautarea Adevarului. La fel ca protagonistul din “Dragoste de viata” am inceput, incetul cu incetul, sa renunt la parti din bagajul pe care il taraiam dupa mine. N-am simtit lipsa la nimic din ce am lasat in urma.

Nadejdea m-a parasit ieri. Probabil ca va ramane prin preajma, urmandu-ma la doi pasi in spate. Nu-i mai acord atentie.

Si acum ramane doar iubirea. Thoreau avea dreptate, sufletul creste prin scadere nu adunare.